Categorii
Actualitate

Paternité, fraternité!

Paternité, fraternité!

Nu ştiu ce religie, sex, vârstă sau profesie a avut băiatul ăla care-a exclamat „numai tată să nu fii”, dar, fraţilor, credeţi-mă, a nimerit-o! Şi nu vorbesc din ziare sau de la tv, ci din experienţă proprie, din… sângele sângelui meu, cum ar veni. Păi ştiţi cum e să stai deasupra – vizor se cheamă locul cu pricina (nu televizor!), are geamuri şi o scrumieră, da-i doar decor – mesei unde ţi se naşte copilul şi să simţi că, deşi mergi de-a lungul şi de-a latul, n-ai picioare? Că deşi în jurul mamei boroscodesc doi medici, o anestezistă, câteva asistente, rezidenţi, personal auxiliar şi alţi oameni de bine, în halate, tu eşti gata să aterizezi ca MIG-ul peste ei şi să tragi din toate poziţiile? Ştiţi cum e să adaptezi, din mers, chestia aia ilegalistă „citeşte şi dă mai departe” cu „plăteşte şi treci mai departe”? Vă spun eu! În buzunarul din dreapta trebuie să ai hârtii de 5 lei, iar în cel din stânga de 10 lei, ca să nu le-ncurci. Apoi, cu iuţeala lui Fane Babanu, care, după cum v-amintiţi, împărţea cu braţu’ lui prin taberi mii de inamici, împarţi în stânga şi-n dreapta banu’ ca să-ţi croieşti drum, printre portari, asistente şi infirmiere, spre salonul unde mama şi copilul te-aşteaptă.
Când, în cele din urmă, răzbeşti învingător, îţi ţii respiraţia ca nu iei din aerul pruncului. Şi cum toată lumea vrea să atingă îngeraşii, mâinile rudelor, prietenilor, binevoitorilor sau curioşilor se întind spre trupşorul de 50 de cm. Şi atunci îţi vine în minte figura luminoasă a lui Ţepeş care avea bunul obicei de a scurta mâinile unora…

Categorii
Editorial

Domnişoara Timişoara

Când am văzut-o prima dată pe domnişoara Timişoara, aveam 17 ani. Am privit-o scurt şi intens. Mi s-a părut rece, distantă, ba chiar uşor înţepată. Dar, în acelaşi timp, elegantă, rafinată, misterioasă. Cosmopolită. Greu abordabilă, adică. M-am întors acasă şi m-am tot gândit la ea. Aveam de ales. Interesantă părea şi Napoca. Mai aproape şi mai la îndemână era o alta, Craiova. I-am mai făcut o vizită Timişoarei ca să fiu sigur. Mi s-au aprins şi mai tare călcâiele. Apoi, în ultima clasă de liceu, la sfârşitul anilor ’80, am început să-i fac curte asiduu. Veneam săptămânal cu trenul de la Turnu Severin, coboram în gară, iar de acolo luam ba tramvaiul, ba firobusul, ba porneam pe jos. Şi ne plimbam, ne imaginam tot felul de întâmplări, ţeseam planuri, povesteam câte-n lună şi-n stele, ne priveam… Şi chiar dacă nu ajunsesem să o cunosc foarte bine, mi-am dat seama că era aleasa. Mai urma să zica da. Mi-a spus-o în toamnă, în clipa în care am intrat la facultate. Fericit, am plecat în armată. La Craiova. Unde i-am dus dorul.

În decembrie ’89, am fost mândru ca o alesesem pe cea mai curajoasă şi inimoasă dintre toate. Iar în ’90, când am venit aici, am găsit-o nu doar mai frumoasă, ci şi liberă. Pentru mine, ea este şi acum, după 20 de ani, timp în care am colindat ţara şi o parte din lume, tot cea mai frumoasă. Datorită ei mă simt şi sunt considerat timişorean, aşa că îi fac o reverenţă şi îi spun: sărut mâna, domnişoara Timişoara!

Categorii
Cultural Exclusiv

REŢETĂ MIRACULOASĂ CU USTUROI

Galerie Foto


Această reţetă a unui farmacist antic a fost găsită în 1972 într-o mănăstire budistă din Munţii Tibetului.

Acest preparat din extract de usturoi curăţă organismul de grăsimi şi pietre, îmbunătăţeşte metabolismul şi astfel toate vasele sangvine (re)devin mai elastice. Reglează greutatea corpului, topeşte cheagurile de sânge, vindecă diafragma miocardică bolnavă, arterioscleroza, inapetenţa (lipsa poftei de mâncare), sinuzita, hipertensiunea, bolile bronho-pulmonare, face să dispară artritele, artrozele şi reumatismul. Vindecă gastritele, ulcerele de stomac şi hemoroizii, absoarbe orice fel de tumori externe şi interne, vindecă diferitele tulburări de vedere şi auz, impotenţA. Are efect benefic asupra întregului organism.