Categorii
Actualitate

Solidari în faţa suferinţei: concertul caritabil Stand Together a adunat şi bani, dar şi oameni

Galerie Foto

Importanţi artişti locali au fost alături, joi noapte, la terasa River Deck, pentru o cauză nobilă. Concertul caritabil Stand Together a avut ca scop strângerea de fonduri pentru Alex, micuţul de 4 ani diagnosticat cu leucemie şi sindromul Down. Evenimentul a fost organizat de către Ora de Timiş şi Star Gossip, sub patronajul Salvaţi Copiii, filiala Timiş, şi a fost prezentat de către Gabriel Horţ şi Simona Vegh. După noaptea de ieri, în contul lui Alex au intrat 3742 RON. Caylla, Malenna, Silviu Pașca, Muneer, Sign, Phaser, Anastasia și Călin Lupu sunt muzicienii care au făcut acest lucru posibil. Povestea tristă a lui Alex a mişcat publicul, care a făcut donaţii în cutiile amplasate în venue.

Sfârşitul evenimentului a găsit auditoriul cântând împreună cu artiştii imnul Stand Together. Silviu Paşca şi Muneer i-au cântat la mulţi ani solistei trupei Phaser. După ce artiştii şi-au făcut rondul pe scenă, DJ-ul a trecut la platane pentru a anima şi mai mult noaptea. A fost un eveniment în care oamenii au oferit cu plăcere.

Mulţumim partenerilor acestui eveniment: Analog TV, Kiss FM, ADP, Teatrul Naţional Timişoara, Essenza Shoes şi Endless by Alina Lăţan. Make-up-ul artiştilor a fost realizat de către Adela Banciu şi Marius Lupu, de la Nikolas Studio. Hairstyling-ul a fost semnat de către Cristina Keresztes.

Foto: Cornel Putan

Categorii
Actualitate

Ilie Stepan s-a dat în spectacol la Consiliul Județean. GALERIE FOTO

Galerie Foto

Audiență numeroasă joi seara, în sala multifuncțională a Consiliului Județean Timiș, la concertul extraordinar “Ilie Stepan, Dixie Krauser, Horea Crişovan şi invitaţii lor”. Evenimentul a fost prilejuit de lansarea oficială a DVD-ului “Live in Timişoara – După 20 de ani” şi a cărţii “Club A – 42 de ani, muzica tinereţii tale” de Doru Ionescu. Zeci de spectatori au cântat alături de Ilie Stepan celebra melodie Timișoara.

Foto: Cornel Putan

Categorii
Actualitate

Radu Georgescu, românul care a vândut Microsoft-ului antivirusul RAV: „Bill Gates e un tip briliant, îi aleagă mintea de gâfâi”

Radu Georgescu, preşedintele grupului GECAD, unul dintre puţinii români care a lucrat trei ani alături de unul dintre cei mai puternici oameni ai planetei, Bill Gates, a venit ieri la Iaşi pentru o serie de întâlniri cu elevi ai două licee de prestigiu, la Colegiul “Costache Negruzzi” şi Colegiul Naţional “Emil Racoviţă”.

La invitaţia Asociaţiei pentru Promovarea Economiei Cunoaşterii (APEC), Radu Georgescu, „românul de la care a cumpărat Bill Gates”, vrea să promoveze în rândul tinerilor dar şi al mediului de business local spriritul antreprenorial.

Care este scopul întâlnirilor cu tinerii din liceele din Iaşi?

Scopul principal este să promovez antreprenoriatul. În urmă cu câţiva ani, aveam întâlniri cu studenţii şi am primit o invitaţie de la un liceu din Bucureşti să vin să vorbesc elevilor. M-am întrebat atunci dacă nu sunt prea mici să înţeleagă, dar spre stupoarea mea am găsit minţi dornice să înveţe şi să schimbe lumea. Am decis atunci, în funcţie de cum şi când am timp, să merg la licee din ţară să învăţ cum este să fii copil, să fii tânăr, să te chestioneze pe fiecare lucru pe care îl spui. Îmi organizez în fiecare oraş întâlniri cu două – trei licee, iar de această dată Iaşul este primul, va urma Timişoara, după care merg o lună în Statele Unite, apoi Clujul şi în finalul campaniei, Bucureşti. Iar în fiecare oraş obiectivul principal este să promovez antreprenoriatul.

Ce vor să ştie tinerii de la omul care a cunoscut deja succesul?

Eu le promovez experienţa mea şi răspund la tot felul de întrebări, de la filozofie şi etică, la modele de business sau cum este viaţa când eşti bogat. Eu sunt dornic ca ei să vadă că poţi avea succes, trebuie doar să îţi doreşti lucrul acesta şi să încerci.

Ce le răspundeţi atunci când întreabă dacă mai merită să rămâi în România?

Le spun că oportunităţile sunt în capul tău, nu în jurul tău, cu atât mai mult în zona de IT, care nu ţine cont de geografie. Dacă ai acces la Internet şi mintea la tine te poţi realiza de oriunde în lume. Ceea ce îmi doresc eu din zona de IT este ca şcoala şi munca să genereze mai mulţi oameni de business. Avem relativ mulţi programatori şi încercăm să avem, încet, încet şi modele de manager. Mă aştept să apară şi product-manageri, business-manager. Creştem, fără îndoială, prin toate cele trei modele de educaţie pe care le cunoaştem de la educaţia formală, care presupune cursuri, cărţi, la cea de tip mentoring şi personală. Toate modelele de educaţie trebuie însă să crească din zona tehnică spre zona de business.

Cum vedeţi opţiunea de a lucra din timpul facultăţii?

Eu am un model de succes pe care l-am văzut şi îl cunosc. Facultatea este importantă, dar din păcate avem nevoie şi de bani. Modelul de succes presupune să te duci la facultate, să ai un job şi, după muncă, în timpul care ţi-a mai rămas, să faci partea ta de antreprenoriat. Ai impresia că ai pierdut cinci ani, dar trebuie să te gândeşti că apoi ai totul pentru tine, pentru că ai o facultate, ai o experienţă de muncă şi o experienţă antreprenorială. În cei cinci ani îţi garantez că vei fi falimentat cinci business-uri, dar câtă experineţă de viaţă ai ca om care a ratat deja cinci afaceri!

Marketingul, mai important decât tehnologia

L-aţi cunoscut personal pe Bill Gates. Care este lucrul care va impresionat cel mai mult la personalitatea lui?

După finalizarea tranzacţiei (vânzare RAV – Romanian Antivirus către Microsoft, în iunie 2003 –n.r.), mă întâlneam cu el o dată la două luni, timp de trei ani. Este un tip briliant, îi aleargă mintea de gâfâi ca să poţi ţine pasul cu el şi este senzaţional de modest, ceea ce face mare lucru.

Tot de la el aţi spus că aţi învăţat că marketingul este mai important decât tehnologia. Aşa este?

Da, pentru că marketingul vinde şi tehnologia face. Dar când spun marketing, nu mă refer în sensul strict de PR, ci în definiţia lui complexă, pornind de la product management, adică ce să se facă, cum să arate, cum să fie promovat produsul, cum să fie piaţa.

Se întorc foarte mulţi români din afară înapoi în România. De ce credeţi că se produce acest fenomen şi cum i-ar putea ajuta antreprenoriatul pe aceşti tineri?

Sunt foarte multe motive pentru care un tânăr decide să revină acasă, de la lipsa părinţilor, prietenilor sau neadaptarea. În privinţa antreprenorului, acesta fie este deţinător de companie fie este antreprenor în cadrul unei companii, dacă face lucrurile să se mişte. Important este să faci diferenţa. Mie nu îmi place un om care să fie angajat pentru 500 de euro, să facă exact ce i se cere iar după ce închide uşa la job să-şi închidă şi creierul. Dacă faci diferenţa pentru companie, eşti promovat, firma va dori să te ţină şi să te plătească mai bine. Poţi să câştigi foarte bine şi ca angajat şi ca angajator, diferenţa este de dorinţă şi de direcţie. Sunt totuşi câteva diferenţe, pentru că în cazul antreprenorului sunt riscuri mai mari, trebuie să ştii mai multe lucruri şi să ai o mai multă tărie, pentru ca în ziua de salariu ştii că depind de tine 50 de oameni împreună cu familiile lor. Poziţia de angajat este mai stabilă, ai mai puţine riscuri şi posibilitatea să te focalizezi pe caeea ce ştii cel mai bine să faci. Cel mai prost este însă să fii făcut într-un fel şi să faci lucrurile invers.

Cum se resimte criza în zona de IT?

În IT nu este criză!

Tiberiu Saplacan, www.oradeiasi.ro

Categorii
Actualitate

Căpitanul Shone Markovic, trecut pe linie moartă! UPDATE: Suporterii reacţionează dur

UPDATE: Fanii BC Timişoara nu au rămas indiferenţi la vestea că Shone Markovic ar putea fi trecut pe linie moartă şi şi-au arătat devotamentul faţă de căpita pe un site de socializare. Incredibil, nu am cuvinte. Pur şi simplu, a scris  Ruxy Mîrfu pe facebook. Dacă e aşa, nu-i a bună. Pentru nimeni, a continuat Oana Chitescu. Cei mai vehement a fost Sebastian Novovic, unul dintre liderii galeriei: Aţi reuşit să-l maziliţi şi pe Shone. Rămâneţi voi cu “suporterii adevăraţi”, cu Popescu, Vermeşan şi şleahta lor. (…) Respect Dragan şi băieţii care au făcut din Elba o mare echipă. Voi nu meritaţi nici să lingeţi parchetul de la Olmpia, s-a revoltat suporterul. Toate mesajele fanilor au fost împotriva măsurii gândite de conducerea clubului de pe Bega.

Ultimul “mohican” din lotul Leilor din Banat, Nenad Markovic, nu trece prin cele mai fericite momente ale sale de când este la Timişoara. După ce că s-a accidentat, cel mai iubit jucător din lotul BC Timişoara, pare să fie trecut pe linie moartă. Considerat unul dintre “copiii” lui Dragan Petricevic, Markovic a pierdut primul “5″ după venirea lui Predrag Badnjarevic. A fost primul semn. A urmat o accidentare, o recidivă şi o chemare la renegocierea contractului. Potrivit unor surse din club, Shone ar câştiga acum 3500 de euro pe lună, însă şefii clubului timişorean vor să reducă remuneraţia sârbului cu 2000 de euro. Până acum, căpitanul echipei de pe Bega a refuzat, dar i s-a transmis că va ajunge să se antreneze cu echipa a doua dacă nu va fi de acord cu tăierile salariale. Nenad Markovic este singurul jucător străin rămas la Timişoara din echipa care a câştigat Cupa României în sezonul 2009-2010. Rând pe rând, Milos Pesic, Rade Dzambic sau alţi jucători care au contribuit la câştigarea Cupei României plecând la alte formaţii.

Categorii
Actualitate

Chester, oraşul care-şi reglează ora după… The Eastgate Clock

Galerie Foto

Chester este un cochet oraş britanic, în apropiere de Liverpool. Fondat de romani în anul 79, când au construit acolo un castru de apărare, Chester are astăzi o populaţie de aproximativ 80000 de locuitori şi câteva puncte de atracţie turistică, ce “magnetizează” oaspeţii. Epicentrul este The Eastgate Clock, ceas care – spun localnicii mândri – ar fi cel mai fotografiat din Marea Britanie. După Big Ben, totuşi… Cornel Putan l-a “prins” în obiectiv, şi nu doar pe el! Vizitaţi Chester “ghidaţi” de fotograful oradetimis.ro!

Categorii
Actualitate

Consilierii locali s-au contrazis pe popcorn. Vezi aici despre ce este vorba

Ce strică aspectul orașului cel mai tare? Gunoaiele sau gropile din carosabil? Nicidecum! Arhitectul-șef al Timișoarei spune că aparatele de floricele dau un aspect urât orașului și ar fi vrut să le interzică măcar în zona centrală. Multe dintre chioșcuri sunt improprii, de exemplu lângă Catedrală și Filarmonică să avem tonete de popcorn, a fost de părere Ciprian Cădariu, arhitectul-șef al orașului. Marți a avut loc ședința Consiliului Local, iar la unul dintre punctele aflate pe ordinea de zi trebuia să se ia o decizie cu privire la aprobarea amplasamentelor pentru chioșcuri, rulote, dar și a locațiilor de vânzare a cărților, legumelor, fructelor, florilor, aparatelor de înghețată, popcorn și a modelelor de chioșcuri agreate. Aleșii nici n-au vrut să audă de renunțarea la aparatele de popcorn. Sunt persoane care vând de 20 de ani acolo, nu putem să-i scoatem, a spus consilierul Valentin Moldovan (PNȚCD). Colegul său de partid, viceprimarul Adrian Orza a spus: eu cred că există popcorn peste tot în lume și nu e aceasta cea mai mare problemă a urbanismului stradal din Timișoara.

Părerile lor au fost agreate și de aleșii aflați în opoziție în Consiliul Local. Acest lucru funcționează în toate orașele lumii, și la Paris este popcorn pe stradă. Dacă se poate pe Aleea Chișodei se poate și în centru, a spus Adrian Pau (PDL). În cele din urmă, aleșii au decis să permită în continuare funcționarea aparatelor de popcorn. Pentru chioșcuri au fost aprobate 26 de locații în diferite zone din Timișoara.

Foto: Cornel Putan

Categorii
Actualitate

S-a tăiat panglica clubului Le Cinema. VEZI IMAGINI

Galerie Foto

Redeschiderea clubului Le Cinema a fost aşteptată o vară întreagă. Iată că sâmbătă noapte a avut loc şi premiera noului sezon, în aceeaşi locaţie stilată. Cu o coadă lungă la intrare şi multă aglomeraţie, evenimentul s-a dovedit a fi aşteptat de mulţi timişoreni. Muzica a fost perfectă pentru scena de clubbing şi a pus tălpile pe jar, în paşi de dans. Deşi dress code-ul nu a fost specificat, lumea s-a îmbrăcat la patru ace, foarte fancy. Femeile frumoase au ciocnit pahare de şampanie, în compania bărbaţilor gătiţi elegant. Publicul s-a simţit minunat şi s-a bucurat de o sâmbătă noapte nocivă doar plictiselii. În rest, noul sezon Le Cinema va aduce concepte noi de petrecere, artişti şi muzică live, precum şi DJ-i invitaţi din toate colţurile Europei. Toamna va suna deosebit de funky, acum că timişoreni au un loc în plus în care să îşi petreacă nopţile de vineri şi sâmbătă.

Categorii
Actualitate

S-a tăiat panglica clubului Le Cinema. VEZI IMAGINI

Galerie Foto

Redeschiderea clubului Le Cinema a fost aşteptată o vară întreagă. Iată că sâmbătă noapte a avut loc şi premiera noului sezon, în aceeaşi locaţie stilată. Cu o coadă lungă la intrare şi multă aglomeraţie, evenimentul s-a dovedit a fi aşteptat de mulţi timişoreni. Muzica a fost perfectă pentru scena de clubbing şi a pus tălpile pe jar, în paşi de dans. Deşi dress code-ul nu a fost specificat, lumea s-a îmbrăcat la patru ace, foarte fancy. Femeile frumoase au ciocnit pahare de şampanie, în compania bărbaţilor gătiţi elegant. Publicul s-a simţit minunat şi s-a bucurat de o sâmbătă noapte nocivă doar plictiselii. În rest, noul sezon Le Cinema va aduce concepte noi de petrecere, artişti şi muzică live, precum şi DJ-i invitaţi din toate colţurile Europei. Toamna va suna deosebit de funky, acum că timişoreni au un loc în plus în care să îşi petreacă nopţile de vineri şi sâmbătă.

Categorii
Actualitate

Nu mergi la Oktoberfest? Vine Oktoberfest la tine! VEZI O GENEROASĂ GALERIE FOTO

Galerie Foto

În München a început al cincilea anotimp, Oktoberfest, cea mai mare sărbătoare din lume, aflată la ediţia 201. În acest anotimp se subţiază copacii de frunze şi se măresc sânii albi ai fetelor îmbrăcate în Dirndl (rochie, port tradiţional). Din prima sâmbătă de după 15 septembrie şi până pe 3 octombrie, se declară război – precum a făcut-o Scarlet O’Hara în filmul “Pe aripile vântului” – taliei şi decolteului, se înghesuie picioarele, muncite luni întregi în sălile de fitness, în Lederhosen (pantaloni de piele, port tradiţional), metrourile oraşului aleargă înnebunite ducând cu ele spre Wiesn (denumirea bavareză) valuri de oameni însetaţi de bere şi de sărbătoare, hotelurile îşi râd în barbă cerând preţuri astronomice pentru camere (mărire de preţ de până la 200%), prietenii sună prietenii prietenilor pentru a cere cazare pentru ei şi pentru Kater-ul (mahmureala) de a doua zi, născută din litri de bere bavareză, produsă după Reinheitsgebot (legea bavareză de producere a berii).

Peste 6 milioane de turişti şi localnici sunt aşteptaţi anul acesta. Un Babilon modern. Un carusel imens, pus în mişcare, pentru prima dată, la 12 octombrie 1810, cu ocazia căsătoriei dintre prinţul Ludwig ţi prinţesa Therese. De 24 de ori s-a oprit caruselul. Epidemia de holeră din 1873, hiperinflaţia din 1923 şi 1924, şi cele două războaie mondiale l-au oprit.

În rest, cele 14 Zelt-uri (corturi) mari şi alte 15 mai mici înghit, zilnic, pe timpul sărbătorii, mulţimea euforică. După Oktoberfest este înainte de Oktoberfest, de aceea rezervările se fac cu un an de zile înainte. Cine nu are rezervare, are o prietenă frumuşică, împinsă în faţa bodygardului pentru a-i mai domoli vigilenţa. Reuşita este, de cele mai multe ori, meritul decolteului generos…

Pentru a face faţă concertului de sub acoperişul Oktoberfest-ului este nevoie de multă bere (muzica are peste 90 de decibeli, în ciuda legilor de a păstra, după ora 18, un nivel de cel mult 85). Şi pentru că preţul unui Maß (1 litru, 6-7% alcool) este, anul acesta, de 8,70 euro, până la 9 euro (se încearcă, în fiecare an, păstrarea mărcii “psihice” de sub 10 euro), vizitatorii au găsit soluţia: se bea acasă bere ieftină, sărbătoarea debutează între pereţii proprii. Câteva ore mai târziu, îşi ia fiecare concentraţia de alcool de mână şi petrecerea continuă la Wiesn. La un Maß de bere se fac afaceri, firmele îşi invită partenerii şi angajaţii. Se fac declaraţii de dragoste, care a doua zi se uită. Se încheie prietenii, care se desfac la fel de repede. Spectacolul acesta este un spectacol uman în toate înfăţişările lui. Se râde, se dansează pe bănci, se transpiră, se urlă, se face sex în colţurile întunecoase, se urineaza pr copaci, se strâng fete în braţe, se împart Bussi’s (pupături).

Două maxime ale spectacolului: Alles ist erlaub (“Totul este permis”) şi Wer feiern kann, kann auch arbeiten (Cine poate să sărbătorească, poate să şi lucreze”).

A doua zi este… tribunalul nopţii petrecute într-unul din corturi.

La ora 10 încep să curgă colegii în birou. Salutul de bună dimineaţa, Guten Morgen, se lasă greu rostit de limba încercată de şlagărele bavareze. După privirile plecate, cerşind, parcă, iertare de la podeaua lustruită de femeile de serviciu, ştii care coleg a luat, noaptea trecută, în serios zicala “la Oktoberfest totul este permis”. Şefii se simt stânjeniţi, practicantele – derutate. Cel care a dansat în sosete cu o noapte înainte pe bancă şi a cântat cu o voce incoerent-tandră I sing a Liad für di (“cânt un cântec pentru tine”, în dialect bavarez), poartă a doua zi pantofii lustruiţi şi împarte, cu o voce fără drept de apel, ordine.

Cine caută adevărul “in vino”, îl găseşte in Weinzelt. Unde VIP-uri şi turişti cu mai mulţi bani se răcoresc sub valuri (şi) de şampanie. Sau unde ai ocazia – ca acum câţiva ani – să asculţi o arie cântată live chiar de renumitul tenor Rollando Villazon.

Oktoberfest, o afacere imensă pentru München şi Bayern. Ediţia de anul trecut a făcut un câştig de un milion de euro. Anul acesta se aşteapta depăşirea sumei, datorită recordului de participare de peste 6 milioane de vizitatori.

Aşa e şi cu vizitatorii: cine cunoaşte regulile, câştigă. Bucurie, îmbrăţişări şi câteva seri de distracţie.

Eu am refuzat toate invitaţiile. Prefer statutul de spectator şi povestitor. Povestea Dirnd-ului meu agăţat bosumflat în dulap nu pot decât să o bănuiesc…

Articol de Veronica KIRCHNER

Fotografii de Luminiţa BRINCAU, Nicoleta Florentina FARCAŞ şi Marinel BRINCAU

Categorii
Actualitate

Meloterapeutul Gheorghe Iovu ar cânta pentru liniştea celor care ne conduc

Galerie Foto

Născut în anul 1952, la Deta, Gheorghe Iovu este un pionier al muzicii româneşti. Supranumit “Doctorul de suflete”, a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă din Timişoara. Cariera lui a început lin. Mai întâi, a fost solist vocal şi chitarist într-o formaţie numită KIMO. Pasiunea lui, însă, orga, l-a îndemnat spre o carieră solo. O alegere validată şi de către şeful clinicii de Psihiatrie din Timişoara, profesorul Mircea Lăzărescu. În calitatea sa de simplu spectator la unul din concertele artistului, medicul i-a făcut o ofertă de colaborare, uimit fiind de efectul resimţit în urma minunatului concert. De atunci, Gheorghe Iovu a editat 11 albume şi a cântat pentru nenumăraţi bolnavi, aducându-le pace sufletească şi vindecare. .

V-ati simţit vreodată un artist împlinit?

Niciodată. Ştiu că sună şocant. Îmi place ceea ce fac, motiv pentru care sunt mereu în proces de îmbunătăţire. Mereu simt că sunt la începutul drumului, creez şi mă  perfecţionez în mod continuu. Mă bucură să văd că oamenii primesc bine muzica mea, mă bucură şi mai mult efectele miraculoase pe care le are şi despre care oamenii îmi povestesc mereu. Consider această neîmplinire ca fiind un element specific oricărui artist adevărat.

Aţi concertat în Germania, Franţa, Spania, Italia, chiar şi în Statele Unite ale Americii. Există o diferenţă între publicul român şi cel occidental?

Nu aş putea spune că publicul e diferit. Oamenii care primesc bine muzica mea sunt cei afectaţi de problemele lumii moderne, indiferent de ţara în care locuiesc. Mă refer aici la stres, care este prezent în toate ţările. Există diferenţe, totuşi, la nivel de receptivitate faţă de ceea ce înseamnă meloterapia. Muzica mea este prezentă în săli de chirurgie din New York. Acolo, oamenii sunt mai deschişi faţă de beneficiile acestui tip de terapie şi, implicit, mai dispuşi să o utilizeze.

Care a fost cel mai emoţionant moment pe care l-aţi trăit în cadrul unui spectacol?

Sunt multe şi toate îmi sunt dragi. Mereu sunt emoţionat la spectacole, căci văd în ochii oamenilor bucuria şi liniştea aduse de muzica mea. Am avut un caz deosebit la Constanţa. Un căpitan de vas, care a suferit o operaţie pe creier, în urma căreia a rămas cu reflexe slăbite, lipsă de echilibru şi dificultăţi legate de vorbire. La finalul spectacolului, acest om a venit la mine şi mi-a mulţumit. Mi-a spus că după ce a ascultat muzica mea a început să îşi revină în mod miraculos. Ceva, îmi spunea, îi adusese în suflet o credinţă, linişte şi speranţa că îşi va reveni.

Ce părere aveţi despre peisajul muzical românesc? Vă simţiţi suficient promovat? Care este muzicianul dumneavoastră preferat?

Nu judec pe nimeni. Consider că fiecare face ceea ce îi place, şi ăsta e un lucru bun. În ceea ce priveşte promovarea, e adevărat că se promovează doar anumite genuri de muzică. Dar nu aş putea spune că mă deranjează acest lucru. Zi de zi oameni noi aud muzica mea şi o ascultă pentru ceea ce este, şi nu pentru faptul că eu apar la televiziuni sau în reclame. Îmi place să cred că, totuşi, creaţiile mele sunt de nişă, dacă le pot numi aşa. Sunt mulţumit de publicul pe care îl am, însă, după cum spuneam şi la început, mereu e loc şi de mai bine. Iar despre un muzician… Probabil sună puţin ciudat, dar nu ascult muzică.

Ce vă inspiră? Aveţi tabieturi când vine vorba de procesul de creaţie?

Un singur lucru vă pot spune. Inspiraţia este de natură divină. Refuz să cred că frumuseţea care se naşte prin această artă îmi aparţine, sau că măcar ar ţine de uman. Vă pot spune, în schimb, că majoritatea ideilor îmi vin atunci când călătoresc. Îmi plac locurile noi, dar nu îmi place să stau foarte mult într-un singur oraş. Când vine vorba de compus, cele mai multe piese au luat naştere în locuinţa mea. Resimt acea nevoie de stabilitate şi linişte sufletească pe care numai ţara mea şi persoanele dragi mie mi-o pot oferi.

V-ati gândit vreodată să scrieţi o carte autobiografică? Ce titlu ar avea?

Este o idee interesantă. O perspectivă pe care nu o exclud în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat. Nu ştiu în ce măsură textul mi-ar aparţine, căci ceea ce vorbeşte cel mai bine despre mine este muzica mea. Probabil, cartea ar cuprine mărturii ale celor care au simţit pe pielea lor, dar mai ales în sufletele lor, beneficiile muzicii pe care o interpretez. Cât despre titlu…Probabil s-ar numi: „O inimă care bate pentru alţii”.

Muzica dumneavoastră aduce liniştea celor care o ascultă. Dacă aţi fi invitat să susţineţi un concert la… Cotroceni, aţi da curs invitaţiei?

Da. Consider că ar aduce armonie, dar şi o claritate în deciziile luate. Mereu mă ghidez după zicala: „Cel din faţa ta eşti tu”. Este şi motivul pentru care nu înţeleg răutatea pe care o văd în jurul meu. Ca să revin la concert, da, aş cânta cu mare drag pentru liniştea celor care ne conduc, pentru binele ţării, şi mai ales pentru români.

Ce pregătiţi, din punct de vedere muzical?

Voi lansa un nou album în primăvara anului viitor. Momentan, nu vă pot oferi detalii. Ştiu un singur lucru: sunt măcinat de dorinţa de a creea melodii speciale, pentru liniştea sufletească a celor care le ascultă. Totodată, se află în desfăşurare proiectul meu P77, născut la New York. Este un proiect îndrăzneţ, care nu se va finaliza niciodată. Se referă la structurarea propriului sine, la armonizarea tuturor energiilor prezente în Univers. Mai clar spus, echilibrarea microcosmosului din sinea noastră cu macrocosmosul din jurul nostru, prin mediere divină. Fiindcă asta vă doresc atât dumneavoastră, cât şi cititorilor oradetimis.ro: să aveţi un infinit de pace şi linişte în suflete, şi desigur, împliniri care nu s-au împlinit!