Algeria abandoneaza peste 13.000 de migranti in Sahara – Ya Libnan

ASSAMAKA, Niger (AP) – Din acest post de frontiera izolat adanc in nisipurile Saharei, migrantii expulzati pot fi vazuti venind peste orizont de sute. Acestea arata ca niste pete in departare, trudindu-se mizerabil pe unele dintre cele mai neiertatoare terenuri ale soarelui in plin de soare.

Ei sunt cei care au scos-o in viata.

Aici, in desert, Algeria a abandonat peste 13.000 de persoane in ultimele 14 luni, inclusiv femeile insarcinate si copiii, inghesuindu-le fara mancare sau apa si fortandu-le sa mearga, uneori la punctul de arma, sub temperaturi de pana la 48 de grade Celsius (118) grade Fahrenheit).

In Niger, unde se indreapta majoritatea, norocosii se plimba pe un pustiu dezolant de 15 kilometri (9 mile) pana la Assamaka, mai putin un oras decat o colectie de cladiri nesigure care se scufunda in deriva de nisip. Altii, dezorientati si deshidratati, ratacesc cateva zile inainte ca o echipa de salvare a ONU sa ii poata gasi. Numerele nespuse dispar pe parcurs; aproape toate cele peste doua duzini de supravietuitori intervievati de The Associated Press au povestit despre persoanele din grupurile lor care pur si simplu nu au putut continua si au disparut in Sahara.

„Femeile erau culcate moarte, barbatii… .. Alti oameni au disparut in desert pentru ca nu stiau drumul”, a spus Janet Kamara, care era insarcinata la acea vreme. „Toata lumea era pe cont propriu”.

Corpul ei inca durere de la copilul mort la care a nascut in timpul calatoriei si lasat in urma in Sahara, ingropat intr-un mormant superficial in nisipul topit. Sangele i-a strecurat picioarele zile intregi si saptamani mai tarziu, gleznele sunt inca umflate. Acum, in Arlit, Niger, se innebuneste din timpul petrecut in ceea ce ea numeste „pustie”, dormind in nisip.

Linistit, cu o voce aproape lipsita de sentiment, si-a amintit cel putin doua nopti in aer liber, inainte ca grupul ei sa fie salvat in sfarsit, dar a spus ca a pierdut urmele timpului.

„Mi-am pierdut fiul, copilul meu”, a spus Kamara, un liberian care si-a condus propria afacere de acasa, vanzand bauturi si mancare in Algeria si a fost expulzat in mai.

A mai spus o alta femeie aflata la inceputul anilor 20, care a fost expulzata in acelasi timp.

Array

Copilul acela nici nu a facut-o.

Majoritatea migrantilor calatoresc spre nord dinspre Niger si apoi se indreapta spre vest spre Maroc sau spre est spre Libia folosind aceste rute

Expulzarile in masa din Algeria au crescut din octombrie 2017, deoarece Uniunea Europeana a reinnoit presiunea asupra tarilor din Africa de Nord pentru a indrepta migrantii care pleaca spre nord spre Europa prin Marea Mediterana sau gardurile de bariera cu Spania. Acesti migranti din toata Africa sub-Sahariana – Mali, Gambia, Guineea, Coasta de Fildes, Niger si mai multi – fac parte din migratia in masa catre Europa, unii fugind de violenta, altii sperand doar sa isi castige viata.

Un purtator de cuvant al Uniunii Europene a declarat ca UE este constienta de ceea ce face Algeria, dar ca „tarile suverane” pot expulza migrantii atat timp cat respecta legislatia internationala. Spre deosebire de Niger, Algeria nu ia niciunul din banii UE destinati sa ajute la criza migratiei, desi a primit 111,3 milioane dolari in ajutor din Europa intre 2014 si 2017.

Algeria nu ofera cifre pentru expulzari. Numarul de persoane care traverseaza pe jos catre Niger a crescut constant de cand Organizatia Internationala pentru Migratie a inceput sa numere in mai 2017, cand 135 de persoane au fost abandonate la trecerea, pana la 2.888 in aprilie 2018. In total, conform OIM, un total de 11.276 de barbati, femei si copii au supravietuit marsului.

Cel putin alti 2.500 au fost fortati intr-un drum similar anul acesta prin Sahara in Mali invecinat, un numar necunoscut cedand pe parcurs.

Migrantii AP au discutat despre ei descriind ca sunt rotunjite sute la un moment dat, inghesuiti in camioane deschise indreptate spre sud timp de sase pana la opt ore spre ceea ce este cunoscut sub numele de Point Zero, apoi au cazut in desert si au indicat in directia Niger. Li se spune sa mearga, uneori la punctul de arma. La inceputul lunii iunie, 217 barbati, femei si copii au fost renuntati cu mult inainte de a ajunge la punctul Zero, la 30 de kilometri (18 mile) de cea mai apropiata sursa de apa, potrivit OIM.

In cateva secunde de la punerea piciorului pe nisip, caldura strapunge chiar si cei mai grosi pantofi. Sweat se usuca la prima atingere a aerului, oferind putina usurare de la soarele bataie deasupra capului.

Fiecare inhalare este ca si cum ai respira intr-un cuptor.

Dar nu exista intoarcere inapoi.

„Au fost oameni care nu au putut sa o ia. S-au asezat si noi i-am lasat. Suferau prea mult „, a spus Aliou Kande, un tanar de 18 ani din Senegal.

Kande a spus ca aproape o duzina de oameni au renuntat pur si simplu, prabusiti in nisip. El a spus ca grupul sau de 1.000 de oameni s-a pierdut si a ratacit de la 8 dimineata pana la 19:00. Nu a mai vazut niciodata oamenii disparuti. Cuvantul la care s-a intors, de multe ori, a fost „suferinta”.

Kande a spus ca politia algeriana a furat tot ce castigase cand a fost retinut pentru prima data – 40.000 de dinari (340 de dolari) si un telefon mobil Samsung.

„Ne-au aruncat in desert, fara telefoanele noastre, fara bani. Nici macar nu ti-am putut sa-ti descriu asta, a spus el, inca plin de amintire.

Conturile migrantilor sunt confirmate de mai multe videoclipuri colectate de AP de-a lungul unor luni, care arata sute de oameni care se poticnesc departe de liniile de camioane si autobuze, raspandindu-se din ce in ce mai mult prin desert. Doi migranti au spus ca jandarmii AP au tras asupra grupurilor pentru a-i forta sa mearga, iar mai multe videoclipuri vazute de AP aratau oameni inarmati, in uniforma, care stateau in paza langa camioane.

O privire asupra pericolelor cu care se confrunta migrantii in timp ce calatoresc prin desertul Sahara. (AP Video / Nat Castaneda)

„Te aduc spre sfarsitul Algeriei, pana la sfarsitul in mijlocul desertului si iti arata ca acesta este Niger”, a spus Tamba Dennis, un alt liberian care a fost in Algeria cu o viza de munca expirata. „Daca nu puteti aduce apa, unii mor pe drum”. El a spus ca nu toti cei din grupul sau au reusit, dar nu a putut spune cati au ramas in urma.

Ju Dennis, un alt liberian care nu are legatura cu Tamba, si-a filmat deportarea cu un telefon mobil pe care il tinea ascuns pe corp. Ii arata pe oameni inghesuiti pe podeaua unui camion deschis, incercand zadarnic sa-si ude trupul de soare si sa se ascunda de jandarmi. El a povestit la fiecare pas al drumului cu o voce inabusita.

Chiar in timp ce filma, Ju Dennis stia ce vrea sa spuna lumii ce se intampla.

„Te confrunti cu deportarea in Algeria – nu este nicio mila”, a spus el. „Vreau sa le expun acum… Suntem aici si am vazut ce au facut. Si avem dovada. ”

Autoritatile algeriene au refuzat sa comenteze afirmatiile invocate de AP. Algeria a negat critici din partea OIM si a altor organizatii ca a comis abuzuri in domeniul drepturilor omului prin abandonarea migrantilor in desert, numind acuzatiile o „campanie rau intentionata” destinata sa arunce in inflamatia tarilor vecine.

Alaturi de migrantii care se indreapta din Algeria spre Niger pe jos, alte mii de migranti nigerieni sunt expulzati direct acasa in convoaie de camioane si autobuze. Asta din cauza unui acord din 2015 intre Niger si Algeria pentru a trata cu nigerienii care locuiesc ilegal in aproapele lor din nord.

Chiar si atunci, exista semne de decese, inclusiv o mama al carei cadavru a fost gasit in autobuzul blocat la sfarsitul calatoriei de 450 de kilometri (280 de mile) de la granita. Cei doi copii ai ei, amandoi bolnavi de tuberculoza, au fost luati in arest, potrivit OIM si Ibrahim Diallo, jurnalist si activist local.

Numarul de migranti trimisi acasa in convoaie – aproape toti nigerienii – a crescut si el, pana la cel putin 14.446 din august 2017, comparativ cu 9.290 pentru toata 2016.

Calatoria din Algeria spre Niger este, in esenta, reversul drumului pe care multi din Africa l-au luat spre nord – asteptand o munca in Algeria sau Libia sau sperand sa ajunga in Europa. Au batut peste desert in pickup-urile Toyota Hilux, intre 15 si 20 in patul plat, apucand betisoarele galfaite pentru echilibru si rugand ulcioarele cu apa pe care stateau urmau calatoria.

Numarul migrantilor care pleaca in Algeria este in crestere ca efect secundar nedorit al blocarii de succes a Europei de traversarea Libiei, a declarat Camille Le Coz, analist la Institutul de Politici Migratorii din Bruxelles.

Oamenii mor insa pe ambele directii; Sahara este un criminal rapid care lasa putine dovezi in urma. Caldura arida marunteste corpurile si nisipul care sufla invelisul ramasitelor. OIM a estimat ca, pentru fiecare migrant cunoscut ca a murit traversand Mediterana, doi au pierdut in desert – potential in sus de 30.000 de persoane din 2014.

Fluxul vast de migranti pune o tensiune enorma pe toate punctele de-a lungul traseului. Prima oprire la sud este Assamaka, singurul post oficial de frontiera de la limita de 950 de kilometri (590 mile) pe care Algeria le imparte cu Nigerul.

Chiar si in Assamaka, exista doar doua puturi de apa – una care pompeaza numai noaptea si cealalta, datand vremurilor coloniale franceze, care ofera apa ruginita. Nevoile fiecarui val de migranti expulzati coplesesc satul – mancare, apa, medicamente.

„Vin cu mii de oameni … Nu am vazut niciodata ceva asemanator”, a spus Alhoussan Adouwal, un oficial OIM care a luat resedinta in sat pentru a trimite alerta la sosirea unui nou grup. Apoi incearca sa aranjeze salvarea pentru cei aflati inca in desert. „Este o catastrofa”.

In Assamaka, migrantii se instaleaza intr-o depresiune in dunele din spatele postului de frontiera pana cand OIM poate obtine suficiente autobuze pentru a-i apropia. OIM le ofera posibilitatea de a alege: Inregistrati-va la OIM pentru a se intoarce in cele din urma in tarile lor de origine sau pentru a se potrivi de la frontiera.

Unii decid sa-si ia sansele intr-o alta calatorie spre nord, mutandu-se la The Dune, o alta piata mondiala in aer liber la cativa kilometri distanta, unde macaroane si benzina din Algeria sunt vandute din spatele carutelor si carutelor de magar. De acolo, vor incerca din nou sa se intoarca in Algeria, in speranta redobandirii vietilor si a locurilor de munca pe care le-au lasat in urma. Camioanele pleaca tot timpul si isi iau tarifele in dinarii algerieni.

Restul va pleca cu autobuzul spre orasul Arlit, aproximativ 6 ore spre sud, prin nisip moale.

In Arlit, in ultimul timp, un centru de tranzit imbogatit, conceput pentru cateva sute de persoane, a detinut peste 1.000 de persoane la un moment dat timp de saptamani.

„Pozitia noastra geografica este astfel incat astazi, suntem direct pe calea tuturor expulzarilor de migranti”, a declarat primarul Arlitului, Abdourahman Mawli. Mawli a spus ca a auzit de decese pe parcursul migrantilor si, de asemenea, din OIM. Altii, a spus el, au facut pur si simplu dreapta si au incercat sa se intoarca in Algeria.

„Deci devine un ciclu nesfarsit”, a spus el cu oboseala.

Un barbat din centru cu cicatrici pe maini si brate era atat de traumatizat incat nu a vorbit niciodata si nu a plecat. Ceilalti migranti au presupus ca a indurat indiscutabilul in Algeria, un loc in care multi au spus ca au fost jefuiti si batuti de autoritati. In ciuda faptului ca nu stiau nimic despre el, l-au spalat si l-au imbracat cu tandrete in haine curate si au pus mancare ca sa poata manca. S-a imbarcat pe o bucla nesfarsita a curtii, in soarele amiezii.

Fara nume, fara nationalitate confirmata si cu nimeni care sa-l revendice, barbatul era in Arlit de mai bine de o luna. Aproape toate celelalte s-ar continua spre sud, mai ales in afara drumului spre Agadez, orasul Nigerien, care a fost o rascruce pentru comertul si migratia africana de generatii intregi. In cele din urma, ei vor reveni in tarile lor de origine pe zboruri sponsorizate de OIM.

In Agadez, taberele OIM se completeaza si cu cei expulzati din Algeria. Atat ei cat si primarul din Agadez devin din ce in ce mai nerabdatori de soarta lor.

„Vrem sa ne pastram putinul de liniste”, a spus primarul, Rhissa Feltou. „Ospitalitatea noastra este o amenintare pentru noi.”

Chiar in timp ce acesti migranti se deplaseaza spre sud, ei traverseaza cai cu unii care fac calatoria spre nord prin Agadez.

In fiecare seara de luni, zeci de camioane de preluare umplute cu trecere de nadejde printr-un punct de control militar de la marginea orasului. Sunt incarcati complet cu apa si oameni care prind bastoane, cu ochii ferm fixati asupra viitorului.

PRESA ASOCIATA