CITESTE GRATUIT Vampire Forgotten online book in English | Toate capitolele

Vampir uitat

Cartea a II-a in

Serii destinate vampirelor

Rachel Carrington

Copyright 2012 Rachel Carrington

Ilustratie de coperta drepturi de autor 2012 Elaina Lee

ISBN Nesignat

Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei carti nu poate fi reprodusa sau transmisa sub nici o forma sau prin orice mijloace, electronice sau mecanice, inclusiv fotocopiere, inregistrare sau de catre un sistem de stocare si extragere a informatiilor – cu exceptia unui recenzor care poate cita pasaje scurte intr-o recenzie pentru a fi tiparit intr-o revista, ziar sau pe Web – fara permisiunea in scris a editorului. 

Toate personajele din aceasta carte nu exista in afara imaginatiei autorului si nu au nicio relatie cu nimeni care poarta acelasi nume sau nume. Ele nu sunt chiar indepartate inspirate de nicio persoana cunoscuta sau necunoscuta autorului si toate incidentele sunt pur inventie.

Capitol unul

Sexul tocmai fusese livrat la usa sa din fata … in toata splendoarea sa.

Rhad statea uitandu-se la femeia curva, situata pe treptele din fata ale castelului sau batut de vreme. Cu slipul de dantela pe care-l purta si cu tocuri stiletto, nu ar putea avea niciun alt motiv pentru prezentarea unei oferte atat de superbe.

Nu stia daca sa multumeasca Soarta sau sa-i blesteme pentru ca l-a ispitit cu o creatura atat de delicioasa.

Trupul sau s-a ridicat la viata, raspunzand privirii cu un salt vesel. S-a ingenuncheat langa zeita si si-a apasat palma pe fata ei. Obrazul ii era rece, cu buzele albastre. 

Draga Doamne, femeia era practic moarta. Cu un blestem scazut, Rhad o lua in brate si o duse peste prag si in holul slab luminat.

In timp ce cobora pe coridoarele covoarelor, isi drese mintea sa indeplineasca sarcinile de care avea nevoie. Rulati apa de baie. Coborati patura in dormitorul oaspetilor. Dimineaza luminile. Nu te gandi la moliciunea corpului femeii in brate.

Femeia nu cantarea mai mult decat un pahar cu merlotul sau preferat si, cand ajungea la baia de la etaj, nu cheltuise atata energie cat trebuia sa mearga spre gradina din curte. 

Iar femeia nu se miscase si nici nu scoase nici cel mai mic sunet. Doar usoarea crestere si caderea sanilor ei conturate sub chimisoarea subtire l-au asigurat ca este inca in viata.

Array

Aburul din apa fierbinte a acoperit oglinda, iar condensul a alergat in rivulete, pe dale de portelan. Rhad a indreptat femeia spre covorul de plus din fata cada si a verificat temperatura din apa inainte de a adauga mai multe stropi de baie cu bule. Avea nevoie de tot ajutorul pe care-l putea obtine pastrand corpul ei delectabil.

Se agita si facu un zgomot murmur. Un sentiment de usurare pe care nu-l intelegea s-a spalat peste el, iar el se intoarse sa se uite la ea, observand imediat felul in care alunecarea pe care o purta ii trecuse pana la coapsa. Coapsa perfect neteda.

La naiba.

Cu mai multa graba decat ingrijire, el a dezbracat-o si, mutand rugaciunile stravechi sub rasuflarea lui, a coborat-o in apa. Caldura si-a acoperit antebratele, iar senzatia de piele alunecoasa si umeda i-a intarit corpul cu o nevoie frenetica.

Femeia mica a alunecat in apa si a scos un suspin binecuvantat. In timp ce aburul ii scalda fata, nuanta albastra a inceput sa se retraga si pieptene de par blond inchis s-au incolacit pe obraji.

Bulele abia acopereau conturul corpului ei, dar Rhad nu trebuia sa vada. Se simtise deja si asta singur ar fi suficient pentru a-i da vise dulci.

„Maestre Valentine!” Amonamentul i-a venit in foc rapid, roman, urmat repede de palaria pantofilor gospodarului sau pe podeaua de marmura.

Statea si se invartea in jur, simtind de parca tocmai ar fi fost prins de gat in ​​spatele casei scolii. Gandul i-a adus o grimasa pe fata. In aceste zile, decolteul a avut o cu totul alta conotatie. – Madeline, calmeaza-te. Am gasit-o pe aceasta femeie pe scaunul din fata. Era inghetata, purtand nu mai mult decat o bucata de dantela.

– Si ai salvat-o din bunatatea inimii tale, raspunse femeia indrazneata ca raspuns, cu doua pete de culoare care se ridicau pe obraji. Scotand un prosop de pe suportul de incalzire, ea il scoase din drum. – Am sa preiau de aici.

Arunca o privire dorita peste umar si surprinse o privire rapida, neimplinita, de sani plini, care se uitau sub bule spumoase. Induplecandu-se cu ganduri de dusuri reci si pantaloni scurti de boxeri, el a mormait drumul inapoi pe scari.

– Crezi ca acesta este cel mai intelept lucru de facut, bunicule? Cu o privire ingrijorata pe fata, bruneta arunca o privire prin fereastra baii.

– Ei bine, nu sunt chiar sigur ca aruncarea ei pe pasul lui Rhad o va face sa-l faca sa aiba incredere in ea.

Ea ridica din umeri. „A fost singurul lucru la care m-am putut gandi sa fac sub presiune.”

Poate ca ar fi trebuit sa te gandesti sa ii lasi niste haine.

„Nu am avut foarte mult timp. Era in mijlocul schimbarii hainelor cand tranchilizatorul a facut efect. Stii ca nu pot pastra forma corporala prea mult timp. Am facut ce am putut in putinul timp pe care l-am avut. Sper doar ca functioneaza.

„Tot ce putem face, copilul meu.” Timbrul adanc al vocii batranului nu a incetat niciodata sa o linisteasca. Chiar si in moarte, el a calauzit-o, a protejat-o si a intervenit in numele ei cand Consiliul Spiritului s-a obosit de antichitatile ei.

Se indrepta si striga un zambet pentru a-si oferi propria bucata de liniste. „Asa va fi. Speram doar ca Mischa o poate convinge pe Rhad sa o ajute in misiunea ei. ”

„Oh, ea va face. Niciodata nu m-am indoit de ea. ” Cu un ochi, el a pus mana pe brat si a disparut in ceata subtire.

La naiba! Cat de greu ar fi sa gasesti un batran? Cautase geezerul de mai bine de o luna si, totusi, nimeni nu parea sa stie nimic despre locul in care ar fi putut merge. Chiar si nepoata lui pretioasa se prefacuse din ignoranta. Desi isi scotea cutitul ar speria adevarul din ea, dar se dovedise a fi mai dur decat arata.

Scarpinandu-si spatele gatului, Hamrick se lasa jos pe pamantul umed si isi apropie genunchii aproape de piept. Fusese singura persoana care ar fi putut sa stie unde a disparut samanul, dar, oricat de multa durere ar fi provocat Hamrick, fata nu va vorbi. Apoi ajunsese in punctul de a nu se mai intoarce. Devenise martor si nu putea risca politia sa-l prinda.

A muscat o bucata de sacadat si a mestecat. Cu capul plecat inapoi pentru a lasa ploaia sa-i alunge pe fata, spaland zile de murdarie si transpiratie. Probabil ca sansele erau in calatoria unui prost, dar tatal sau a jurat ca samanul a existat, ca strabunicul sau il vazuse pe barbat sa faca minuni. Hamrick avea indoielile sale, dar nu avea prea multe de pierdut.

Un fior bolnav s-a asezat in groapa stomacului si a inghitit greata. Ar fi venit prea departe ca sa se intoarca acum. Nu ca oricum ar face-o acasa fara saman. Viata ii tratase un singur iad de mana si, daca batranul putea face cu adevarat toate lucrurile pe care le spunea tatal sau, samanul ar fi singura sa sansa de supravietuire. 

Cu tumora in creierul lui, crescand in fiecare zi, ar fi murit intr-o luna, daca ar putea dura atat de mult. Toti banii pe care nu-i insemnau acum nimic. Niciun doctor nu l-a putut ajuta si ar fi fost cel putin doisprezece ani. Toti au spus acelasi lucru. Tumora inoperabila. Moartea iminenta. Ia-ti treburile in ordine.

Ce fel de linie de rahat era asta? Nu a fost niciodata genul care sa lase viata sa mearga peste tot. In lumea lui, el a sunat impuscaturile, a detinut puterea si ar fi fost blestemat daca ar lasa o tumora sa-si scurteze durata de viata. Nu cand a existat o alta cale de iesire.

In ultimele trei saptamani, echipa lui Hamrick a incercat sa identifice o locatie pentru saman, dar nu s-au putut gasi dovezi ca barbatul a existat chiar. Fara permis de conducere. Fara numar de securitate sociala. Secretarul sau reusise sa-i ofere singura pauza de pana acum, descoperind informatii pe internet despre o legenda din

secolul

al XVII- lea. Folosind diagrame genealogice, ea urmarea stramosii samanului.

Iar Hamrick ii ingaduise mania sa-si inlocuiasca bunul simt cand a ucis-o pe fata. De atunci isi lovea fundul. Mai avea inca o ocazie si nu putea sa sufle asta.

Mischa Bonovici. In acest moment, echipa lui de securitate o urmarea. El s-ar duce la ea in fata. Nimeni altcineva nu putea face treaba asta pentru el. Era viata lui pe linie si ar fi fost blestemat daca ar avea incredere in altcineva cu timpul ramas.

Mischa s-a trezit cu un inceput, cu inima trantindu-i pe piept si cu un gust uscat in gura. Frica a cuprins-o si a apasat palmele pe tamplele ei. 

Gandeste-te, Mischa, gandeste-te. Unde esti? Ce faci aici?

Printr-un nor nebun, ochii ei scanara camera. Pereti panouri. Covoarele groase, orientale si mobilierul masculin intunecat au conferit camerei un aspect distinct, barbateste. Ventilatorul aerian a oferit o adiere rece pentru pielea ei goala, dar camera nu parea deloc familiara.

Pielea goala?

  Gandurile ei se oprira in timp ce ii atingea umarul drept. Umarul ei

gol

, drept. Blestemele s-au inaltat in interiorul capului, dar decorul nu i-ar permite sa le respire cu voce tare, chiar daca era singura. Invataturile tatalui ei fusesera inradacinate prea adanc.

Arunca o privire sub paturi. Pielea mai goala. 

Memoria s-a prabusit inapoi. O cautase pe Rianna, sora ei copila care fusese intotdeauna un pic zburatoare. Nu a fost prima data cand a plecat intr-o goana salbatica pentru sora ei de douazeci si doi de ani. Rianna, desi o fata dulce, avea o intretinere ridicata. 

Razaindu-si capul, Mischa arunca o privire cand a contemplat ce ar fi putut sa o aduca in acest dormitor … sau cine, mai degraba. Si-a amintit zborul catre Romania, masina spre hotel, cautand directii catre castel online si – nimic. Toate celelalte erau o gaura neagra.

Usa dormitorului se deschise, iar ea trase tarasul de culoare burgunda pana la barbie si o privi deasupra. „Cine e acolo?”

Privirea ei surprindea umerii largi si un piept impresionant in timp ce un barbat intra in camera, urmele lui inmuiate de covoare groase. Mischa a jurat ca a auzit ingerii cantand. Nu vazuse niciodata pe cineva ca el, sa nu mai vorbim de un barbat.

Acesta trebuia sa fie Rhad Valentine – motivul pentru care ar fi venit in Romania. Fusese tot ce vorbise despre Rianna la telefon, mai ales cat de frumos era, dar barbatii nu prea erau frumosi. Cel putin, nu se gandise asa … pana acum. 

El coltase piata pe frumusetea barbateasca. Cu parul corb care ii curgea pe umeri, pometii inalti si ochii de culoarea dealurilor din Scotia, a fost visul unui artist.

Acei umeri largi erau acoperiti cu un pulover albastru inchis, iar Levis-ul pe care il purta s-a agatat de soldurile sale masculine, imbratisandu-l in toate locurile potrivite. In ciuda ei insusi, privirea lui Mischa a plecat spre acele locuri de mai multe ori. Apoi a oferit chipului perfect atentia ei deplina si a observat ca buzele senzuale erau ridicate cu un zambet pe jumatate.  

„Buna seara. Ai dormit toata ziua. Presupun ca te simti mult mai bine. ” Vocea tinea cea mai mica urma de accent romanesc, spunandu-i ca barbatul nu si-a petrecut toata viata in patrie.

Ziua

? Ochii i se ingustau. „Cum am ajuns aici?”

Se plimba spre ea. Nu vazuse niciodata un om miscandu-se cu un asemenea har. Ca o pantera. La fel de intunecat si periculos.