Tot cam aşa s-a consolidat şi statul italian în ultimii 50 de ani: cu sute şi sute de arestări spectaculoase, cu descinderi dimineaţa, la prânz şi noaptea, cu mascaţi şi carabinieri puşi pe urmele mafioţilor şi corupţilor, cu procese în urma cărora inculpaţii au fost trimişi în închisoare. Italia a avut zeci de guverne în ultima jumătate de secol, în anii ’80 miniştrii „picau” şi de două ori pe lună, dar ţara a funcţionat continuu tocmai pentru că justiţia, structurile guvernamentale şi structurile locale aveau o osatură serioasă, ce nu era schimbată o dată cu superiorii. Şi nici coruptă.
Prin urmare, ştirile care arată sau anunţă că poliţia a mai arestat unul, doi ori douăzeci de români certaţi cu legea, că procuratura ascultă telefoanele celor asupra cărora planează acuzaţia că fac afaceri ilegale, că DNA-ul a mai plantat (uneori, prost, dar, nu-i aşa, numai cine nu munceşte nu greşeşte…) un lot de microfoane ori camere de filmat prin birourile unor funcţionari în care miroase a şpagă de la intrare, n-ar trebui să încrunte pe nimeni. Cine invocă „totalitarisme” e fie un naiv, fie unul căruia i-ar conveni ca lucrurile să rămână la fel. Contextul politic şi economic, prezenţa României în mai toate structurile europene şi mondiale importante, nu ar mai da voie să răsară moţul vreunei dictaturi. O ştiu prea bine şi cei care fac pe neliniştiţi.
Dar nu de democraţia din ţărişoară le pasă lor foarte tare, nu de restrângerea libertăţii de a gândi şi de a spune ce gândeşti îi doare, ci îi sperie starea de presupus asediu sub care ar putea să stea unele rude, unii prieteni ori unii parteneri de faceri. Sau ei îşişi. Păi când tu vrei să speli nişte bani ori să „dirijezi”, prin telefon, nişte tiruri doldora de marfă de contrabandă, te cam ia cu furnicături gândul că poate „băieţii” sunt cu ochii pe tine şi cu urechea la guriţa ta. Când vezi că pe ditamai secretarul de stat din Ministerul de Interne îl ridică trupele speciale din aşternuturi, ţi se lungeşte faţa până la paftaua curelei. Iar dacă şi un senator al partidului aflat la guvernare e chemat, la 6 dimineaţa, să dea cu subsemnatul, cu stiloul care scrie gros, la DNA, ţi se cam întunecă poza din paşaport. Exact, nu-i de glumit! Atenţie, ai grijă ce faci!
Începe şi la noi „legea” să-ţi bată-n geamul de la dormitor dacă ai călcat-o pe coadă. Şi vezi la televizor, în direct, că i-a crescut mâna, că i s-a lungit şi te poate ajunge unde şi când nu gândeşti. Mai rămâne ca Justiţia să-i adauge nişte muşchi acestei mâini, şi România va începe să fie cu adevărat un stat în care să stai!
