NOUA EDITIE: Edith Garcia si Jun Matias Pagini pretioase. KIMBERLY DE LA CRUZ

Oriunde s-a dus, Segundo „Jun” Matias Jr. nu s-a putut abtine sa observe cum poate gasi cu usurinta traduceri locale ale celor mai vandute internationale.

Matias nu este un observator inactiv. Forta in miscare din spatele Precious Pages Corporation, care domina piata de romane filipineze prin intermediul liniei sale romane Precious Hearts Hearts Romances (PHR), este mereu in cautarea urmatorului lucru important in publicare.

A fost un fenomen pe care l-a vazut in Franta, Germania, Italia si Olanda. „Oamenii lor vorbesc si citesc si engleza, dar au titluri internationale disponibile in limba lor materna. Nu vreau ca cititorii filipinezi sa fie lipsiti de aceeasi optiune si sa nu poata citi romane din alte tari doar pentru ca cartile disponibile aici sunt toate in engleza ”, explica el.

El a mentionat, de asemenea, ca se citesc scriitori cititi la nivel international, precum autorul brazilian Paulo Coelho (a carui lucrare a fost initial in portugheza) si columbianul Gabriel Garcia Marquez (care a scris in spaniola si este autorul cartii preferate de Matias, „O suta de ani de solitudine”). mai ales prin traducere.

De ce sa nu incerce ceva similar aici, se gandi el. „Exista o piata care vrea sa se bucure de aceleasi carti in filipineza. Este atat de simplu ”, spune el. „Am vazut un sondaj de lectura in 2007 care spune ca cititorii prefera sa citeasca in filipineza. Poate sunt si cei care nu o vor admite, dar sunt altii care ar recunoaste deschis ca vor sa citeasca carti in filipineza. ” Este o piata neexploatata, adauga el.

Chiar si in timp ce Pagini pretioase, pe care Matias le-a fondat impreuna cu prietenul Richard Reynante in 1992, continua sa declanseze romante usoare – de obicei putin peste 100 de pagini si costa mai putin decat P50 – Matias a descoperit ca traducerea arlechinului romances plateste la fel de bine.

Array

Atunci de ce sa nu incercati sa traduceti si marile carti in filipineza? Prima sa tinta: „Amurgul” lui Stephenie Meyer.

Dupa intalnirile cu editorul „Twilight” Little, Brown si Company, Matias si-a asigurat drepturile si a lansat „Twilight (Takipsilim)” la sfarsitul anului 2012. Titlul s-a vandut rapid. In succesiune rapida, el a scos licentele pentru a traduce o serie diversa de autori populari, cum ar fi Sidney Sheldon, Danielle Steele, Sophie Kinsella, Nora Roberts si Nicholas Sparks si i-a atribuit pe cei mai buni autori ai companiei sale sa faca treaba. Pentru ca traducerile mainstream sa iasa in evidenta, Matias a stabilit amprenta companiei World Bestsellers pentru aceste carti.

De asemenea, Matias a decis sa lucreze la ceea ce el numeste „cartile literare”. El a recumparat amprenta companiei Lampara Books, folosita anterior pentru publicarea exclusiva a cartilor pentru copii, pentru urmatorul val de carti. El si-a pus punct pe o achizitie de dimensiuni Hogwarts: „Harry Potter si Piatra Vrajitorului” de JK Rowling si a semnat un contract cu Scholastic pentru a face o versiune filipineza in martie 2013.

Pentru aceasta, el a ales Becky Bravo drept autor pentru copii premiat. „Harry Potter si piatra vrajitorului: editia filipineza” au facut prima oara aparitie la Targul International de Carte din Manila, anul trecut.

TOTUL DESPRE EXPERIENTA CITESTA: Garcia si Matias recapituleaza titluri populare care au fost traduse ulterior in filipineza. KIMBERLY DE LA CRUZ

Pentru a continua sa alimenteze linia Lampara Books, Matias a recrutat apoi prolificul scriitor Edgardo B. Maranan pentru a traduce capodopera lui Coelho din 1988, „Alchimistul”. Traducerea lui Maranan, „The Alchemist (Ang Alkemista) The Philippines Edition” a aparut la inceputul acestui an. De fapt, a fost prima data cand Maranan a citit cartea si a savurat ocazia. „Nu exista un scriitor in viata care sa nu viseze sa scrie un bestseller”, spune Maranan. „Traducerea ar trebui sa incerce sa se apropie cat mai strans sau sa fie echivalentul operei, fiind tradusa in toate atributele sale literare.

” Traducerea sa fluida a „Alchimistului” face exact asta.

Dupa cativa ani visand sa poata traduce „O suta de ani de singuratate” al lui Garcia Marguez in filipineza, Matias este in pericol sa faca doar asta. Dupa ce a dobandit licenta la carte, el a cerut lui Maranan sa traduca capodopera. Traducerea filipineza este prevazuta pentru lansare la inceputul anului 2015, o realizare de-o viata, descrie Matias.

Maranan recunoaste ca este o „mare provocare”, din cauza lungimii romanului, precum si a pastrarii structurii originalului. „Intotdeauna am dorit sa citesc din nou acest roman, la cateva decenii dupa ce am petrecut cateva zile citindu-l si la sfarsit avand sentimente amestecate de elatie si invidie.”

Matias nu face oase despre oferirea celor mai bune lucrari traducatorilor externi cu un adevarat pedigree literar. „Nu-mi puteam imagina oferind„ O suta de ani de singuratate ”unor persoane care nu s-au dovedit inca in literatura filipineza, cum ar fi Ed Maranan, spune el. „Respect cartea asa cum a fost scrisa. Vreau sa prezint acest tip de scriere la o prima. ”

In afara de „O suta de ani de solitudine”, Lampara urmeaza sa lanseze o traducere a „Casei spiritelor” a autoarei chiliene Isabel Allende de catre o alta scriitoare castigatoare a premiului, Rosario Torres-Yu, si cartea clasica pentru copii din 1952 „Charlotte’s Web” de EB White, dupa cum a tradus Eugene Evasco, scriitorul de copii castigator de la Palanca Hall of Fame

Intre timp, Matias a crescut, de asemenea, linia celor mai bine vandute din lume, care poarta traducerile a ceea ce considera titlurile mai comerciale, cele mai populare, cum ar fi Suzanne Collins, „Jocurile foamei” din 2008 si cartea publicata EL James „Fifty Shades of Grey”.

„Pentru mine sa iau in calcul traducerea unei carti, trebuie sa fi vandut bine si sa fi facut bani. In caz contrar, de ce sa o faci ”, gandeste el. El admite ca este o preocupare temeinica comerciala.

Asta ne aduce la povestea de succes, previzibila, a „Fifty Shades of Grey: The Philipp Edition”. Lansata in 2013, cartea a devenit cel mai mare vanzator al Precious Pages, cu estimari de pana la 20.000 de exemplare vandute dupa mai multe tipariri. Matias aventureaza o idee despre motivul pentru care s-a vandut atat de bine: „Cred ca este sexy”, spune el, adaugand ca unii oameni erau curiosi cu privire la modul in care o astfel de carte risca ar putea fi tradusa in limba natala, unde cuvintele erau obligate sa loveasca cuiva. chiar mai greu. Doar cum se traduce o carte erotica fara ca sunetul abur sa fie aproape pornografic in filipineza?

Cu o astfel de preocupare cu privire la perceptia si acceptarea publicului, este de mirare ca traducatorul nu a fost numit intr-o pauza cu protocolul standard Pagini Pretioase?

Ei bine, nu te mai mira. Cartea a fost tradusa de Edith Garcia, redactorul sef al Precious Pages, care a lucrat cu Matias timp de 16 ani dupa ce a avut loc in publicarea si vanzarea de filme locale pentru export.

Nu a fost insa alegerea initiala.

Matias isi aminteste ca alesese initial un alt traducator, un tanar scriitor talentat care sa faca treaba. Insa, cand mama scriitorului a aflat despre misiune, a interzis fiicei sale sa o faca.

Comoditatea l-a determinat pe Garcia sa preia traducerea – chiar daca nu a mai tradus niciodata o carte. „I-am ordonat sa o faca”, adauga Matias. „Am vrut sa-l public in timp ce era cald.”

Deci Garcia a pornit intr-o aventura neasteptata. „A trebuit sa schimb totul”, spune ea in filipineza. „Expresiile idiomatice si referintele sexuale au fost dificil de tradus. Nu includ asta? As fi ipocrit daca as face asta. Intregul punct este atat de stimulat cititorii. Asa ca am facut-o intr-un mod simplu. Am intrebat alte persoane despre asta si au spus ca le prefera, de asemenea, intr-o maniera simpla. ” Ea a petrecut doua luni muncind 16 ore pe zi pentru a o termina. Rezultatul este semnificativ diferit de lucrarea mai ornamentata, aproape eterica a lui Maranan, despre „Alchimistul”.

Traducerea „Fifty Shades” a lui Garcia este intr-adevar foarte simpla pana la punctul de a fi literal. „Cred ca simplitatea este ceea ce vor cititorii”, spune ea.

In ceea ce priveste decizia de a nu-i pune numele pe lucrarile terminate, Garcia spune ca nu a fost jenata. „A fost doar pentru ca sunt activ in ministerul muzicii al unui grup de reinnoire carismatic si eram ingrijorat ca nu vor intelege”, spune ea. „Nu m-a deranjat ca altii stiu ca am facut-o pentru ca nu am scris cartea; Am tradus-o doar. Este doar munca. ”

Dar s-a bucurat de experienta, recunoaste si considera ca este o practica buna pentru ceea ce in cele din urma vrea sa faca: sa scrie propriile carti. Este destul de fericita cu proiectul sau de traducere: versiunea filipineza a cartii sale favorite din toate timpurile, romanul din 1985 „Parfumul: Povestea unui ucigas” de Patrick Suskind.

Traducerile au fost intotdeauna prezente in editurile filipineze, dar a fost rezervata de obicei pentru lucrari clasice, cum ar fi traducerile lui Shakespeare ale lui Rolando Tinio. Uriasul magazin de carte national de vanzare cu amanuntul are o traducere din Filipine, cea mai vanduta din romanul tanar pentru adulti al lui John Green, „The Fault in Our Stars”, tradusa de poetul si fictiunul Danton Remoto.

Matias considera ca aceste traduceri au un loc in peisajul nostru editorial. El nu considera, de exemplu, ca aceste traduceri pop si literare impiedica publicarea unei scrieri creative mai filipineze originale. „Nu ma simt vinovat pentru ca PHR are doar 10.000 de carti”, remarca el. „Exista foarte putine traduceri in comparatie cu lucrarea originala pe care o publicam. Ne consider un editor care publica carti filipineze si, in acelasi timp, le traduce (ele). Avand in vedere o alegere, as alege in continuare lucrarile originale. Dar exista un buget, deci de ce nu il folosim pentru ceva diferit? „

„Traducerile ne largesc orizontul de lectura, ne extind cunostintele despre literatura si istoria literara a altor culturi, in acelasi timp facandu-ne constienti de capacitatile limbii noastre proprii”, spune Maranan. „Editorii ar trebui sa se concentreze pe traducerea numai a operelor clasice ale autorilor straini si nu doar pe orice literatura straina doar pentru ca este populara si ar trebui sa publice mai multe carti cu continut original filipinez, in orice limba scrie scriitorul filipinez.”

In ceea ce priveste paginile pretioase care nu publica opere literare ale autorilor locali, Matias explica ca nimeni nu le-a abordat pana acum cu o propunere. „De obicei merg la edituri precum Anvil (dar) am fi deschisi la asta”.

Cu siguranta ar fi, pentru ca Matias este cunoscut pentru ca a condus Pagini pretioase pe un teritoriu neincadrat, inclusiv o linie de romane grafice numite benzi desenate cu cerneala neagra. Este intotdeauna gata sa incerce ceva nou, dupa cum demonstreaza Booklat (Booklat.com.ph).

In esenta, o versiune filipineza a Wattpad, a fost creata in septembrie 2013 ca platforma in care oamenii isi pot posta munca si sa le permita altora sa le comenteze. Matias alege ceea ce considera cele mai bune povesti si le publica sub forma de tiparit (20 de titluri pana acum). Ii place imediatia angajamentului, precum si potentialul de afaceri pentru a gasi succese de vanzari crossover precum „She’s Dating The Gangster” si „Diary ng Panget”.

Apoi, exista linia de erotica filipineza originala, care poate fi gasita in magazinele de vanzare cu pagini pretioase legate de un lant de plastic si o incuietoare. Blocarea poate fi deschisa numai dupa ce potentialii cumparatori produc un ID care confirma faptul ca au 18 ani sau mai mult. Doar atunci vanzatorul ar furniza o cheie.

In aceste zile, Matias este tinut ocupat de cei 50 de traducatori ai Precious Pages si de meseria obisnuita de a scoate 50 de carti pe luna. Pagini pretioase a tradus peste 130 de carti, adauga Garcia.

Totul face parte dintr-o strategie de publicare diversa care se leaga frumos de povestea de succes previzibila a „Fifty Shades of Grey: The Philippipp Edition”, una care a inceput cand Matias vorbea cu un profesor la tipografie. „Am avut o epifanie”, spune el. „A fost o perioada in care am discriminat anumite carti pentru ca imi doream sa fie curate si decente. M-am ingrijorat ca cartile (pe care le traducem) ar putea fi prea halate. Dar acel profesor mi-a spus ca ar trebui sa fie intotdeauna un lucru bun atunci cand oamenii – soferi, ajutoare domestice, oricine – citesc carti – orice carte. Cel putin citesc. Ca editor, asta trebuie sa fie atitudinea mea.

„De ce ar trebui sa discriminez cartile doar din cauza continutului sau sexual? Nu ma face o persoana murdara pentru ca le-am citit. ”

Abonati-va la newsletter-ul pentru stilul de viata al solicitantului

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR