Galerie Foto
Învelite în zvonuri, speculaţii şi croieli fine, săptămânile modei internaţionale (Fashion Weeks) s-au încheiat, ca de obicei, la Paris. Cu sau fără Galliano, ediţia de anul acesta a creaţiilor de stradă pentru sezonul toamnă-iarnă 2011-2012 s-a terminat sub influenţa luptei culorilor neutre cu cele vii, a ţesăturilor fluide cu cele de structură şi a zvonurilor privind numele viitorului creator al rochiei de mireasă pentru logodnica prinţului William.
În prima săptămână, la New York (10 – 17 februarie), tonul l-au dat rochiile delicate ale lui Jason Wu, însă Prabal Gurung a fost de departe preferatul întregului sezon datorită notei curajoase, a senzualităţii modelelor şi a frumuseţii intoxicante, captivate în doar 3 nuanţe: alb, negru şi roşu.
Londra (18 – 23 februarie) a bifat, în schimb, culorile puternice (Burberry Prorsum cu paltoanele lor în culori neon, cu mâneci supradimensionate) şi croiala arhitecturală susţinută de Mulberry în ţinute care pun excesiv în valoare talia. Şi la Milan (23 februarie – 1 martie) culorile primare au fost evitate în favoarea verdelui-pădure şi a cobaltului viu (rochia lui Jil Sander), a ametistului (ales de Gucci sub forma rochiilor din metri interminabili de mătase) şi a culorilor de foc alese de Prada. Blănurile şi-au găsit de această dată locul în mânecile ţinutelor Versace, dar şi în completarea exploziei de imprimeuri structurale din fustele Marni. Utilizarea excesivă a blănurilor pe durata întregii luni de fashion, în asociere cu buzele roşii ale modelelor şi cu pălăriile din fetru, au întregit aspectul maximalist al iernii viitoare, Milanul fiind dominat de anii ’60-’70, decadă conturată în această ediţie de veşnic clasicul-conservator al lui Armani.
La Paris (1-9 martie), Miu Miu a pus capăt evenimentelor arborând, prin ţinute uşor austere, un dornic sentiment de „acasă”, specific anilor ’40, cu umeri laţi (adoptaţi şi de Stella McCartney), broderii delicate, fuste stilou cu volane în jurul şoldurilor, toate în culori naturale, aproape pământii.
Càpele şi poncho-urile au fost un deliciu de neînlocuit, fie ele şi sub note sportive (Rag&Bone), clasice (Lanvin) sau senzuale (Alexander Wang). Dantela (Louis Vuitton, Bottega Veneta) a apărut inclusiv în acoperirea feţelor modelelor, nota de glam decadent din ediţiile trecute fiind ridicată la rang înalt de Alexander Wang, Chanel şi Balenciaga, cu ale lor siluete subţiri, straturi lejere şi materiale bogate.
Piesele obligatorii ale acestui sezon sunt însă fustele lungi, cu lungimi de la genunchi până în pământ, cu pliuri – Nina Ricci, rochiile vaporoase în culori uni -, iar în materie de încălţăminte, mocasinii (Lanvin, Celine); pantofii fără toc fiind anul acesta preferaţi, fără a afecta însă dominaţia tocurilor de peste 12cm.
Mărimile accesoriilor au avut şi ele de suferit, genţile supradimensionate fiind cu rafinament înlocuite de cele de dimensiuni mai mici, structurate şi feminine (Fendi), sau de cele de tip „găleata” de la Chloe.
Astfel, sentimentul general ce a pus punct încă unei ediţii reuşite de săptămână a modei este că moda de stradă are încă nevoie de un context în care femeia să poată încorpora în garderoba zilnică elemente de design exclusivist fără a dezechilibra un ansamblu vestimentar complet şi corect din cap până în picioare.
