Categorii
Actualitate

Marea migraţie spre Şpania, Portocalia şi Viţăvercea

Discipolul lui El Promulgator, ministrul liceelor de trei ani, al concedierii suplinitorilor şi al închiderii şcolilor săteşti, se dă Lenin de salarii. La fel ca genialul înaintaş, vrea egalitate cu orice preţ, aşa că microprocustul a năşit plafonarea lefurilor dăscălimii. Cam atât le-a putut mintea, lui şi la guvernul lor de repetenţi, în situaţia în care profesorii i-au dat la cremenal ca impostori legislativi şi au început să-şi primească bănuţii înapoi.

Te mai miri că nu mai apare niciun Domnu’ Trandafir, iar din şcoli se revarsă valuri de adepţi ai Sf. Guţolae şi Cuv. Muc. Salamie, care ştiu câte pârţuri a tras Iripepe, dar pentru care virgula rămâne o taină a firii? Pe măsură de bătrânii dascăli se retrag, cancelariile încep să răsune de telefoane care anunţă că duşmanii n-au valoare, iar şcolile produc tot mai mulţi absolvenţi pentru care capitala Americii e Casa Albă, silabele sunt nişte chestii gen kkt sau plm, Beethoven e un câine mare, iar Mozart un actor care râdea ca o capră.

Dom’ ministru are un singur reper: banii. N-are treabă cu analfabetul cu carnet de şofer sau diplomele de licenţă din hârtie igienică. El retuşează sistemul educaţional după resturile care rămân după ce omizile puterii desfrunzesc bugetul, că doar dezvoltarea regională blondă şi gondolierii de la gura minelor au prioritate, nu? Dacă ar fi intrat cu tulumba în şpăgari, după modelul vameşoid, n-aş fi zis nica, dar universităţile fată, în continuare, microcefali cu diplomă, la masterate e o prezenţă ca-n intercity, iar politicienii şi ai lor se dau doctori şi doctoranzi, deşi nivelul lor de pregătire e sub al unui absolvent de liceu decent de pe vremea lui Ceaşcă. Asta nu vede dom’ ministru, cum nu vede că totul se întâmplă din cauza salariilor mici din gimnaziu şi a corupţiei generalizate din universităţi, unde, dacă ai mălai, te doare la ierugă de examene şi cursuri, iar diurnaşii şi cumularzii sunt congestionaţi de-atâta alergătură.

„Reforma” Bologna, cu trei plus doi ani, din învăţământul superior e un fiasco. Cei doi ani din coadă nu înseamnă nimic, cursurile nu se prea ţin, toată lumea e ocupată, aşa că e o chestie cam cum era fefeul la Economia Agriculturii pe vremuri. Calitatea absolvenţilor a scăzut aşa de evident încât nu e greu de observat că mulţi se duc la vândut în piaţă sau îşi pun diploma-n cui şi pleacă la cules căpşuni sau să spele vase pe la patroni cu opt clase din Şpania, Portocalia şi Viţăvercea. Iar în sistem intră doar ciumeţii cu mălai sau şmecherii care au babacii pe la partide.

Lipsa unei trieri după valoare are un teribil efect pervers, care, în ani, va trage întreaga şandrama în jos. Dar cum partidele sunt formate din oameni ai momentului, precum, odinioară, fanarioţii, şi nu sunt interesate decât de fifi-instant, este normal să dea firman şi caftan la învăţământ unui domn pentru care bugetul e sfânt, iar sistemul educaţional, precum pe patul lui Procust, trebuie ajustat cu satârul.

Nici sănătatea drujbodemerizată nu stă mai bine. Şi-acolo e un Einstein de bugetat resturile ce cad de la masa barosanilor ministeriali. Nici n-are rost să-i dăm numele, că şi ăsta o să dispară ca toate rozătoarele habarniste, dar bune de gură, care au tot dat lecţii de sănătate României în anii din urmă. Însă, până atunci, înhăitat cu ăla mic cu coasa mare, comite păţanii de neuitat prin sistem: spitale bombardate cu ordine de evacuare, personal abandonat în mijlocul cucuruzului, aşezări lăsate la mâna veterinarului, singurul care mai are vreo seringă pe-acolo, bolnavi trambalaţi în coloană la alte stabilimente. Tebecişti, parapsihopaţi, canceroşi, cu toţii sunt alergaţi de ici-colo, de parcă vin turcii sau ruşii, când, de fapt, vine doar… un ungur. Faptele lui de vitejie se văd şi din satelit, că asemenea coloane de salvări n-au mai fost văzute din vremea când soldatul rus cu două ceasuri la mâini implementa reforma cu drapelul roş pe Reichstag!

Chiar dacă învăţământul şi sănătatea pierd mult din ce s-a realizat în ultima sută de ani, avem şi o veste bună: suntem singura ţară din lume în care, în timp ce la bancă euro scade, preţurile alimentelor de import, cumpărate tot pe euro, cresc! Se pare că, în curând, la mugurii naţionali au să le scape de sub buci o bârâială monetară din care nişte tipi bazaţi au să facă un ban de-un langoş…