Galerie Foto

În München a început al cincilea anotimp, Oktoberfest, cea mai mare sărbătoare din lume, aflată la ediţia 201. În acest anotimp se subţiază copacii de frunze şi se măresc sânii albi ai fetelor îmbrăcate în Dirndl (rochie, port tradiţional). Din prima sâmbătă de după 15 septembrie şi până pe 3 octombrie, se declară război – precum a făcut-o Scarlet O’Hara în filmul “Pe aripile vântului” – taliei şi decolteului, se înghesuie picioarele, muncite luni întregi în sălile de fitness, în Lederhosen (pantaloni de piele, port tradiţional), metrourile oraşului aleargă înnebunite ducând cu ele spre Wiesn (denumirea bavareză) valuri de oameni însetaţi de bere şi de sărbătoare, hotelurile îşi râd în barbă cerând preţuri astronomice pentru camere (mărire de preţ de până la 200%), prietenii sună prietenii prietenilor pentru a cere cazare pentru ei şi pentru Kater-ul (mahmureala) de a doua zi, născută din litri de bere bavareză, produsă după Reinheitsgebot (legea bavareză de producere a berii).

Peste 6 milioane de turişti şi localnici sunt aşteptaţi anul acesta. Un Babilon modern. Un carusel imens, pus în mişcare, pentru prima dată, la 12 octombrie 1810, cu ocazia căsătoriei dintre prinţul Ludwig ţi prinţesa Therese. De 24 de ori s-a oprit caruselul. Epidemia de holeră din 1873, hiperinflaţia din 1923 şi 1924, şi cele două războaie mondiale l-au oprit.

În rest, cele 14 Zelt-uri (corturi) mari şi alte 15 mai mici înghit, zilnic, pe timpul sărbătorii, mulţimea euforică. După Oktoberfest este înainte de Oktoberfest, de aceea rezervările se fac cu un an de zile înainte. Cine nu are rezervare, are o prietenă frumuşică, împinsă în faţa bodygardului pentru a-i mai domoli vigilenţa. Reuşita este, de cele mai multe ori, meritul decolteului generos…

Pentru a face faţă concertului de sub acoperişul Oktoberfest-ului este nevoie de multă bere (muzica are peste 90 de decibeli, în ciuda legilor de a păstra, după ora 18, un nivel de cel mult 85). Şi pentru că preţul unui Maß (1 litru, 6-7% alcool) este, anul acesta, de 8,70 euro, până la 9 euro (se încearcă, în fiecare an, păstrarea mărcii “psihice” de sub 10 euro), vizitatorii au găsit soluţia: se bea acasă bere ieftină, sărbătoarea debutează între pereţii proprii. Câteva ore mai târziu, îşi ia fiecare concentraţia de alcool de mână şi petrecerea continuă la Wiesn. La un Maß de bere se fac afaceri, firmele îşi invită partenerii şi angajaţii. Se fac declaraţii de dragoste, care a doua zi se uită. Se încheie prietenii, care se desfac la fel de repede. Spectacolul acesta este un spectacol uman în toate înfăţişările lui. Se râde, se dansează pe bănci, se transpiră, se urlă, se face sex în colţurile întunecoase, se urineaza pr copaci, se strâng fete în braţe, se împart Bussi’s (pupături).

Două maxime ale spectacolului: Alles ist erlaub (“Totul este permis”) şi Wer feiern kann, kann auch arbeiten (Cine poate să sărbătorească, poate să şi lucreze”).

A doua zi este… tribunalul nopţii petrecute într-unul din corturi.

La ora 10 încep să curgă colegii în birou. Salutul de bună dimineaţa, Guten Morgen, se lasă greu rostit de limba încercată de şlagărele bavareze. După privirile plecate, cerşind, parcă, iertare de la podeaua lustruită de femeile de serviciu, ştii care coleg a luat, noaptea trecută, în serios zicala “la Oktoberfest totul este permis”. Şefii se simt stânjeniţi, practicantele – derutate. Cel care a dansat în sosete cu o noapte înainte pe bancă şi a cântat cu o voce incoerent-tandră I sing a Liad für di (“cânt un cântec pentru tine”, în dialect bavarez), poartă a doua zi pantofii lustruiţi şi împarte, cu o voce fără drept de apel, ordine.

Cine caută adevărul “in vino”, îl găseşte in Weinzelt. Unde VIP-uri şi turişti cu mai mulţi bani se răcoresc sub valuri (şi) de şampanie. Sau unde ai ocazia – ca acum câţiva ani – să asculţi o arie cântată live chiar de renumitul tenor Rollando Villazon.

Oktoberfest, o afacere imensă pentru München şi Bayern. Ediţia de anul trecut a făcut un câştig de un milion de euro. Anul acesta se aşteapta depăşirea sumei, datorită recordului de participare de peste 6 milioane de vizitatori.

Aşa e şi cu vizitatorii: cine cunoaşte regulile, câştigă. Bucurie, îmbrăţişări şi câteva seri de distracţie.

Eu am refuzat toate invitaţiile. Prefer statutul de spectator şi povestitor. Povestea Dirnd-ului meu agăţat bosumflat în dulap nu pot decât să o bănuiesc…

Articol de Veronica KIRCHNER

Fotografii de Luminiţa BRINCAU, Nicoleta Florentina FARCAŞ şi Marinel BRINCAU