Galerie Foto
Cu ani în urmă, am primit un mesaj privat de la un student din Bucureşti, prin care mă ruga să îl sprijin să vină în Statele Unite la o conferinţă internaţională pe teme de conştiinţă. Primisese o invitaţie la un poster-session în Arizona, însă birocraţia legată de formularele de paşaport şi obţinerea vizei era un adevărat calvar. La asta se adaugă şi faptul că nu avea suficienţi bani ca să demonstreze că poate să se susţină financiar în timpul conferinţei. Deşi nu îl cunoşteam, i-am trimis banii necesari de drum şi asigurarea că îl voi sprijini când va veni în SUA. Acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că formalităţile s-au blocat la ambasadă. În schimb, studentul a reuşit să primească o bursă la Paris, apoi să îşi dea masterul în Australia, pentru ca în cele din urmă să îşi vadă visul împlinit de a veni în Statele Unite, pentru teza de doctorat. Povestea sa este un „succes story” şi mă gândesc de multe ori la cei care doresc acelaşi lucru, dar sunt descurajaţi de obstacolele pe care le văd în calea visului de a studia în străinătate.
Poate că aş fi uitat de această întâmplare dacă zilele acestea nu aş fi dat peste cineva care este în postura de a înlesni procesul de calificare pentru a obţine o bursă în străinătate. De data aceasta, în Timişoara şi în incinta hotelului Continental, unde Andreea Nistor, o tânără atrăgătoare, organizator principal al RIUF (Romanian Internaţional University Fair) era în compania unui bun prieten, măsurând cu ruleta în mână spaţiul de panotare în care, pe data de 15 martie, va avea loc târgul de burse. Discuţia care a urmat a fost motiv de îndoială şi minunare.
În târgul de la Timişoara vor participa universităţi care oferă „spot admission” în 15 minute, mi-a spus Andreea. Atunci când ceva sună prea bine ca să fie adevărat, devii precaut. Fortune favors the prepared mind, a continuat Andreea într-o engleză impecabilă, văzând neîncrederea din ochii mei. Pentru a trece cu bine interviul de 15 minute, aplicantul trebuie să fie pregătit. De această pregătire se ocupă un grup numit Educativa, care un program cu nume de ţigări de foi cubaneze – Edmundo. Serviciul oferă consiliere şi asistenţă gratuită pentru admiterea la instituţii de învăţământ superior din Europa, SUA şi Canada. Oferă consiliere şi pentru obţinerea permisului de conducere? Am râs cu toţii. Nu, mi-a răspuns Andreea, dar dacă treci de interviu fii sigur că treci şi la examenul pentru permis. Şi pentru că veni vorba, şi tu poţi participa, nu există restricţii de vârsta sau specializare. Târgurile sunt deschise şi pentru aplicanţi la masterat sau doctorate.
I-am lăsat pe prietenii mei să îşi continue munca şi am plecat de la Continental cu un afiş şi un pliant pe care erau trecute numele universităţilor participante la târg. De la University of Essex, la Oxford University din Marea Britanie, la Internaţional Business Academy din Danemarca sau zeci de universităţi din Franţa, Germania, Italia, sau Austria, toate au venit la Timişoara cu reprezentanţi în carne şi oase şi programe care mai de care atrăgătoare, cu totul în jur de 90 de universităţi din 19 ţări europene, incluzând România. Dacă anul ar fi fost 1989, probabil că aş fi văzut o coadă de la Conti la Catedrala, aşteptând cu cinci zile înainte de deschiderea târgului. În perspectivă istorică mulţi dintre copii de astăzi nu ştiu să aprecieze acest lucru. Există universităţi care oferă burse integrale for Gods sake, iar cele din Danemarca oferă burse nerambursabile, plus un loc de muncă part-time sincronizat cu programul cursurilor. Pe 15 martie chiar mi-am pus în cap să mă duc la Continental să văd ce se întâmplă.
Afişul târgului oferă toate informaţiile legate de eveniment. Este conceput într-un stil ce îmi aminteşte de foamea de vid din arta indiană în care nu este centimetru pătrat nefolosit. Are desenate şi personaje, e adevărat nu precum cele de la Khajuraho, mai degrabă un fel de Smiley Schema Man din desenele preşcolarilor, cu o freză ce semăna cu logo-ul controversat al turismului românesc, dar care n-are nici gură, nici ochi. În schimb, sunt reprezentate în poziţii sugestive sub care scrie: PLEACĂ, STUDIAZĂ ÎNTOARCE-TE, SCHIMBĂ.
PLEACĂ, STUDIAZĂ. OK! ÎNTOARCE-TE, SCHIMBĂ? Aici mi-a tremurat involuntar pleoapa dreaptă. De când m-am întors în România, 9 din 10 oameni mă întreabă DE CE? Ce m-a făcut pe mine să revin la Timişoara după 25 de ani? De ce am plecat nu mă întreabă nimeni, pentru că 1984 era un an orwellian sub comunism în care şi statuile ar fi trecut frontiera dacă puteau. Ceea ce puţini înţeleg, mai ales astăzi, pe fondul intoxicat de criza economică prin care trece România, este că sunt câteva lucruri pe care nu le poţi schimba în viaţă oricât ţi s-ar oferi; şi locul în care te-ai născut este unul din ele. Grupul Educativa a conceput programul Edmundo cu acest scop. Pentru ca acei care pleacă să studieze, să se întoarcă şi să schimbe ţara. Nu sunt fumuri. Câţi dintre cei ce pe data de 15 martie vor câştiga o bursă în străinătate se vor întoarce? Greu de spus. Mulţi români au început să cumpere benzina din străinătate, se doftoricesc la Szeged pentru că nu mai avem medici, clădirile care cad sunt restaurate de specialişti din Austria, se zvoneşte că vor veni chinezii să ne repare drumurile… Un lucru este sigur. Atunci când apare o problemă nu trebuie să te fereşti să o arăţi cu degetul. La punctul acesta nimeni nu ne întrece. Suntem un popor latin, pasional şi cu un mare simţ al autoironiei. A insista însă asupra problemelor negative, oricât de mult ar durea, este un act de distrugere în sine care nu ne ajută la nimic.
Sper din tot sufletul că toţi acei care se vor întoarce într-o zi de la studii în străinătate nu vor fi primiţi ca mine, cu un DE CE, ci cu un bine aţi revenit acasă. Atunci cele 15 minute de glorie de pe 15 martie vor avea sens. Sunt optimist? Dacă mă uit la cauzele care generează o situaţie, mai mult decât la efecte, am toate şansele să găsesc adevărul fără să fiu considerat naiv. Restul este muncă, şi cine crede că va scăpa de ea trăieşte o iluzie mai mare decât ţeapa din centru capitalei. Oh, dacă ne uităm atent la afiş vom vedea că micul Smiley Schema Man, ce stă deasupra cuvântului SCHIMBĂ, străluceşte în soare cu mâinile ridicate. Puneţi-i, domn’le, o sapă în mâna să nu se ridice la cer! Vă aştept pe 15 martie la Conti.
