Categorii
Actualitate

Premieră ortopedică regională la Timişoara

Galerie Foto

Ortopedia a apărut din dorinţa corectării diformităţilor copiilor. De altfel, ortopedie provine de la două cuvinte greceşti, orthos, care înseamnă drept, şi paideion, care înseamnă copil. Numele a fost dat în 1741 de către Nicholas Andry de Boisregard (1658–1747), profesor la Universitatea din Paris şi decan al Facultăţii de Medicină, în celebra sa carte L’Orthopédie ou l’art de prévenir et corriger dans les enfants les difformités du corps… De la francez a rămas şi simbolul ortopediei: un copac legat de un tutore care îi asigură creşterea dreaptă.

Prin dezvoltarea ei progresivă, ortopedia a cuprins şi patologia aparatului locomotor al adultului, fără a neglija îngrijirea diformităţilor osteoarticulare ale copilului. Respectând tradiţia de peste 60 de ani a ortopediei timişorene, Clinica II Ortopedie Traumatologie abordează patologia atât de abundentă a acestei specialităţi şi demonstrează un înalt nivel de performanţă, chiar şi în domenii mai restrânse ale acesteia: chirurgia mâinii, artroscopia, chirurgia piciorului, artroplastiile, chirurgia spinală etc. Chirurgia coloanei vertebrale la copii şi adulţi este un proiect demarat în Clinica II Ortopedie Traumatologie chiar la iniţiativa şefului acestei clinici, profesorul Dan V. Poenaru, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, şi a cuprins, în ultimii ani, o serie de premiere regionale şi naţionale.

O astfel de premieră a constituit-o şi intervenţia chirurgicală asupra unei paciente de 19 ani, efectuată recent la Clinica II Ortopedie Traumatologie de o echipă pluridisciplinară de medici din Szeged (dr. Mecs Laszlo) şi din Timişoara (dr. Iulian Popa, dr. Dan Negoescu, dr. Florin Negrea). Intervenţia a durat 6 ore şi a fost un succes: s-a obţinut corecţia deformării scoliotice de aproximativ 90%. Tânăra a început deja tratamentul de recuperare şi va fi externată la sfârşitul săptămânii.

Scolioza idiopatică a adolescentului este o deformare tridimensională a coloanei vertebrale, produsă prin asocierea unei deviaţii în plan frontal, cu o deviaţie în plan sagital şi a încă uneia uneia, sub forma rotaţiei vertebrale. Prezenţa deformărilor în toate cele trei planuri spaţiale, precum şi rotaţia vertebrală, diferenţiază scolioza structurală de atitudinile scoliotice. Specialiştii spun că, în practica curentă, atitudinea scoliotică este confundată cu scolioza propriu-zisă, iar de aici apar erori terapeutice, cum ar fi recomandarea de corset sau nesfârşite şi ineficiente şedinţe de kinetoterapie. Tratamentul acestei afecţiuni este eminamente chirurgical şi constă în corecţia deformării scoliotice cu ajutorul unor implanturi de tipul cârligelor laminare şi pediculare, conectate între ele prin tije. Aceste implanturi sunt extrem de costisitoare, iar sistemul de asigurări de sănătate nu le poate suporta decât pentru un număr redus de pacienţi.