Putoare

     David si Lorraine si-au petrecut joi dimineata trecandu-se unul pe celalalt in drum spre si in afara baii. „Chiar nu ma simt bine”, a spus David cand a intrat si Lorraine a iesit.

     – Nu intrati inca acolo, il avertiza Lorena. Dar era prea tarziu si oricum David nu ar fi putut astepta mult mai mult.

     Intalnisera ceva mai bine de doi ani si se mutasera impreuna cu doar trei saptamani inainte ca problemele lor stomacale sa-i determine sa renunte la secretele finale unul de la celalalt.

     „Oh, Doamne, o sa ne omoare romantismul?” David a sunat din loo, incercand sa adauge un pic de levitate situatiei jenante.

     David parea sa aiba o prezenta fizica, gandi David. Ba chiar a tachinat-o pe Lorraine cand a iesit, iar ea a intrat inapoi, dar Lorraine nu avea chef sa rada. Stomacul ii fierbea.

     De-a lungul diminetii, mirosul a crescut. Acesta a devenit mai dens cu fiecare calatorie la baie, fiind cuprins intr-un spatiu atat de mic, fara nicio fereastra prin care ar putea scapa. Pana cand nu se mai puteau purta singuri. Maicuta a luat cu siguranta o forma fizica. Si nu a fost dragut. Era confuz si flamand, un nou nascut nedorit intr-o lume in care nu era probabil sa gaseasca simpatie sau compasiune.

     Lorena a fost primul care a fost atins de Stink. La inceput a fost tentativa, nesigura, atat de usoara Lorraine, a crezut ca si-ar fi imaginat-o. Dar cand Stink a aplicat o presiune ceva mai mare, Lorraine a tresarit si a lovit-o pe Stink.

     – Esti bine acolo? Intreba David din afara usii baii.

     – Nu, a spus Lorena.

     – Nu, repeta Stink tentativ, testand cuvantul in gura ei recent formata. Gasind dupa bunul plac, a repetat: „Nu”.

     – Lorena, suna ciudat, spuse David, ingrijorat. Era preocupat si de el insusi, intrucat trebuia sa intre din nou in curand.

Array

Foarte curand.

     „David, nu am fost eu”, i-a spus Lorraine, inspaimantata.

     „Ce vrei sa spui, nu ai fost asa?”

     „Nu eu am fost. Asta a fost.”

     – Nu, a spus din nou Stink, mai sigur de la sine.

     In cele trei saptamani in care imparteau apartamentul mic, dintr-un dormitor, David nu intrase odata pe Lorena cand era in baie. Si, daca ar continua sa-si catalogeze calitatile bune, nu a lasat niciodata scaunul sus pe toaleta sau nu a reusit sa o lase pe Lorena sa faca primul dus dimineata. Dar acum mana lui David era pe butonul usii din baie. – Lorena, vin.

     – Nu, a spus din nou Stink, de data asta cu o voce tare si sigura.

     David ezita la usa, cu mana inca pe buton. „Miere?”

     Desi inspaimantata, Lorena era si ea curioasa. Desi alarmata, nu mai simtea ca este in pericol. Stink o atinsese, dar nu o ranise. Si simtea o afectiune ciudata pentru asta, poate pentru ca in parte a luat o asemanare cu David. De fapt, atat David cat si Lorena puteau fi detectate partial in forma grotesca a lui Stink. Lorena a intins mana spre Stink si a gasit-o calda la atingere. De asemenea, a vazut-o zambind, in timp ce mana i-a periat forma. Dar, dupa o clipa, mana ii trecu, uimind atat pe ea cat si pe Stink.

     – Lorena, esti bine? Intreba David. „Trebuie sa folosesc toaleta. Acum.”

     Lorena se uita spre Stink.

• goloveclub6.mystrikingly.com
• bax.kz
• fair-wiki.win
• openinfoplus9.trexgame.net
• bestcoachpoint0.almoheet-travel.com
• www.webclap.com
• tudositok.hu
• www.gallery-ryna.net
• wiki-zine.win
• page-wiki.win
• www.pageglimpse.com
• articlescad.com
• atomic-wiki.win
• penzu.com
• sigha.tuna.be
• www.photos.newocx.com
• digitallessonworld6.iamarrows.com
• trevorsnqv914.unblog.fr
• canvas.instructure.com
• postheaven.net

Parea sa se ridice si Lorraine a inteles. Si-a spalat mainile si i-a spus lui David sa intre. David a deschis usa incet, asteptand ca Lorraine sa iasa. Dar Lorena ramase in picioare langa chiuveta.

     „Vrei sa-mi fac castig in timp ce esti – David se taie cand il vazu pe Stink trecand peste covorasul de baie. „Ce?”

     – E in regula, David. Nu va va face rau. ” Se opri doar o clipa, apoi spuse ceea ce parea prea fantastic ca sa fie adevarat, dar ceea ce intuitiv stia sa fie asa: „El are nevoie de tine. El are nevoie de noi. Dati-i drumul.”

     David, dupa doar o usoara ezitare, s-a asezat si s-a defecat. Nu ar fi putut astepta mai mult chiar daca Lorraine l-ar fi implorat. Iar in momentul in care a facut acest lucru, forma lui Stink a devenit mai solida. Stink parea mai sanatos, mai puternic, desi totusi grosolan si monstruos.

     „Iad Sfant”, a spus David sub suflarea lui. Ce facusera? el s-a intrebat.

     Atat David, cat si Lorena si-au chemat sefii sa raporteze ca sunt bolnavi si au ramas acasa pentru a-i hrani pe Stink. Pe tot parcursul diminetii si dupa-amiaza, au intrat in baie – una cate una – pana nu mai aveau de dat. Erau goale. David a fost usurat si i-a spus lui Lorraine ca va face un pui de somn. Dar Lorena era ingrijorata. A vazut cat de slab a devenit Stink daca trecuse chiar si cincisprezece minute intre alimentatii.

     „Ce vom face?” a intrebat-o pe David, in timp ce s-a asezat sub paturi. „Acum ca ne simtim mai bine, ce va deveni de la Stink?”

     Cand a auzit ca Lorraine ii da un nume, David si-a dat seama acum ca ar fi trebuit sa o lase sa obtina o pisica asa cum si-ar fi dorit atunci cand s-au mutat impreuna. Dar animalele de companie nu erau permise in cladire, iar David era dezgustat de ideea unui animal care dormea ​​in patul lor, ceva ce pisicile pareau sa aiba dreptul de a face. Dar asta ar fi putut fi inca de preferat acestei creaturi ciudate pe care Lorena le-a dus clar la nastere. Ce se intampla daca s-ar fi descurcat acum si i-ar fi spus sa obtina o pisica? Ar functiona asta? O pisica s-ar masura chiar acum ca s-ar fi atasat de aceasta creatura ciudata, preternaturala?

     „Trebuie sa-l gasim hranitor”, a declarat Lorena. Iar David stia atunci ca nicio pisica nu o poate descuraja. Stia, de asemenea, ca era la fel de implicat ca ea si ca nu avea de gand sa faca un pui de somn chiar atunci.

     David s-a asezat. „Bine.” S-a gandit o clipa, apoi a spus: „Statia de autobuz”.

     A durat o secunda pentru ca Lorena sa-i inteleaga sensul. „Desigur. Sunt foarte multe toalete acolo. ”

     „Da, toaletele care sunt rareori curatate si multi oameni rai. Stink se va simti ca acasa. ”

     In acel moment, Everett stergea sangele din cutit pe rochia lui Winnie. Apoi a stat peste femeia nou decedata si s-a simtit usor bolnav. Nu ar fi jurat mama-sa si Domnului Hoover ca nu va mai face acest lucru? Da. Da, a avut. Mama lui avea sa fie foarte dezamagita de el. Mai rau, Lordul Hoover era probabil sa-l bata cu Prickly Stick si sa-l lase din nou in dulapul rusinii. Si niciun fel de plans nu avea sa-l convinga altfel. Everett s-a speriat brusc. Singurul curs de actiune care i se parea deschis era sa fuga in locul matusii Lily. Ea l-ar adaposti, l-ar ascunde, l-ar pastra de rau. Fereste-l de Prickly Stick de Lord Hoover. Matusa Lily l-a iubit si a promis ca va face intotdeauna.

     Everett deschise poseta lui Winnie. Erau destui bani acolo pentru a-si cumpara un bilet de autobuz. In curand va fi cu Lily. In curand va fi in siguranta.

     Dar cand Everett a ajuns in statia de autobuz, a simtit ca o boala puternica vine peste el. A crezut ca l-a vazut pe Lord Hoover privindu-l de la ferestrele mai multor autobuze parcate. Lordul Hoover avea ochii in fiecare lampa de strada si in stalpul de gard si la gunoi. Ochi furiosi care au vazut tot si au promis pedeapsa si chinuri. Everett a inceput sa transpire si sa se agite. S-a repezit in baia statiei de autobuz si a gasit un stand gol.

     – Intri cu asta, nu? Lorraine l-a intrebat pe David. Tonul ei i-a spus ca da, va intra in baie cu Stink. Era acelasi ton pe care il folosise cand spunea, cu douazeci de minute mai devreme: „Ne luam masina, nu?” Si David stia ca are ore intregi de spalat inaintea lui, inainte ca masina sa fie din nou curata. Stink a avut nevoie de ajutorul lui David oricum pentru a intra in baia barbatilor, intrucat era slab de foame, parti ale acesteia disparand in fata ochilor lui David.

     – O sa astept aici, spuse Lorraine la usa baii. Vocea ei era atat de plina de ingrijorare incat David dintr-o data – si pentru prima data – spera ca aceasta va functiona, pe care Stink o va trage. Doar nu l-a vrut sa se intoarca in masina lui.

     In momentul in care David si Stink au intrat in baie, Stink a inceput sa-si recapete forta. David a fost fericit sa observe ca forma lui Stink si-a recuperat soliditatea aproape imediat. Lorena ar fi multumita. Mirosul din camera era imens, chiar mai rau decat se astepta David. Un barbat, David nu a putut sa nu remarce, s-a luptat cu niste demoni personali care au facut ca propria suferinta anterioara sa para o usoara distragere. Parea ca omul pierde tot ce consumase vreodata, dintr-o data. Stink s-a indreptat catre acel stand si, pentru o clipa, David a crezut ca o sa se alature bietului nenorocit in chinul sau cel mai privat. Dar Stink nu trebuia sa intre in taraba. A fi in afara usii a fost suficient pentru a inmuia tot ceea ce oferea omul.

     David a ramas doar in interiorul usii baii, nedorind sa se apropie de cele necesare, dar nu a durat mult – chiar si la distanta aceea – a inceput sa vada ca ceva nu este in regula. Stink isi schimba tenul, isi schimba chiar forma si devenea tot mai urat. Un crimson adanc a venit peste o mare parte a formei sale, iar dimensiunea sa a crescut. Nu se mai uita spre David pentru confort. Nu se mai uita deloc la el, asa ca se concentra asupra participarii la sarbatoarea grotesca pe care omul care o avea in tribuna ii oferea din neatentie.

     Apoi, dintr-o data, usa standului s-a deschis si Everett a iesit, aproape alergand spre Stink, dar oprindu-se la scurt timp din forma ei de hulking. Everett inghetat era la locul lui, asa cum era David.

     „Lord Hoover”, balbai Everett, injurator, invins. „Imi pare rau.”

     – Nu, ii spuse Stink.

     Everett, surprinsa, a privit-o si, pentru o clipa, cei doi au parut – lui David – a fi aceeasi fiinta. Apoi Stink se intoarse si se repezi pe langa David pe usa. David se uita la Everett, care ezita doar o clipa inainte de a fugi el insusi de baie.

     David a iesit din baie o clipa mai tarziu si a gasit-o pe Lorraine indreptata spre bancile zonei de asteptare. David si-a urmat privirea spre corpul unei femei tinere de pe podea, cu rochia sfasiata, cu picioarele intr-o pozitie improbabila, sangele incepand sa se stranga intr-o piscina langa cap. Un angajat s-a repezit spre ea in timp ce David si Lorena priveau.

     David nu a avut nevoie sa auda sa stie, dar Lorraine a spus-o oricum: „Stink”. El si-a pus bratele in jurul ei, in timp ce il priveau pe angajat cautand semne de viata la femeie si nu gaseau niciunul.

     In acel moment, autobuzul lui Everett a inceput sa iasa din gara. In curand va fi in siguranta cu matusa Lily. Ar face totul bine. Everett a inceput sa se relaxeze. Chiar si stomacul i s-a relaxat. Asa ca nu era pregatit cand soferul a oprit autobuzul chiar inainte sa se intoarca pe strada. „Imi pare rau, oameni buni”, a spus soferul. „A avut loc un incident si mi se spune sa fac backup. Niciun autobuz nu are voie sa plece acum. El a adaugat, in efortul de a plange pasagerii intelepti, „sper ca nu va trece mult timp”.