Schimba-ti mintea … Lasa-te prea curand ..

Sper ca ai avut parte de un Craciun binecuvantat si ai reusit sa petreci timp cu cei dragi in acest sezon de sarbatori.

Ce teribil blogger as fi daca nu as face cliseul „Reflecting on the Past Year” cu o zi inainte de Revelion.

Privind in urma, nici macar nu-mi vine sa cred ca am reusit sa trec prin toate circumstantele in care am supravietuit anul acesta. Nu ca cariera mea de colegiu s-a incheiat in 2014, pot reflecta asupra multor lucruri, inclusiv a experientei mele la colegiu.

Sa incepem cu anul trecut.

In acest an calendaristic au existat multe cocoase incepand cu ianuarie 2013. La inceputul lunii ianuarie, in timp ce eram inca in pauza de iarna, mama a intrat in spital. Noaptea in care a intrat in spital am petrecut noaptea la „casa” lui. Imi amintesc ca m-am trezit dimineata la un apel care nu era cunoscut, asa ca nu i-am raspuns. Cand am ascultat mesajul vocal, mama mi-a spus ca a fost internata la spital in noaptea aceea, dupa ce am plecat de acasa. Nu pot sa cred. Plecam sa ma intorc la scoala in acea zi. Am facut drum spre spital cu tata si am vizitat-o ​​putin. Mi-a fost atat de greu sa o parasesc pe mama in spital cand m-am intors inapoi la scoala. Nu stiam prea putin ca nu a fost singura mea vizita la spital anul acesta sau chiar in acea luna.

A doua saptamana inapoi in semestru am inceput sa am dureri de cap. Am cautat ajutor la ingrijirea din campusul nostru, care nu a facut nimic. Cand a persistat, am mers la clinica locala, care a spus ca este doar o durere de cap de tensiune si a prescris relaxant muscular. Am mers apoi in camera de urgenta. Imi numar zilnic stelele norocoase, deoarece fara persistenta mea in a primi un tratament medical adecvat, nu as fi in viata astazi.

Array

Mi-am dezvoltat un cheag de sange in cap, de la utilizarea controlului nasterii. Dupa 4 zile in spital am fost eliberat si am venit acasa sa locuiesc cu parintii mele cateva saptamani. Asa este, am fost in concediu medical de la universitate timp de trei saptamani. Din fericire l-am avut „el” aici pentru a avea grija de mine. A stat cu mine aproape in fiecare seara si cand nu lucra, petrecea timp cu mine. Parea atat de minunat sa-l ai, mai ales avand in vedere circumstanta. Ma supara deseori pentru ca stiu ca intr-un timp atat de traumatic din viata mea „el” va fi intotdeauna asociat cu asta.

In februarie, lucrurile nu s-au dovedit atat de dulci intre noi doi. Ceea ce s-a dovedit, in esenta, doi dintre cei mai buni prieteni cu beneficii nu a fost niciodata in regula cu mine. As dori sa repet asta: Niciodata nu e bine cu mine. Stiu ca te gandesti – „Amy, daca asta nu era in regula cu tine, de ce ai facut-o?” Ei bine, el a fost primul tip din viata mea care a aratat cu adevarat interes pentru mine, care credeam ca este atragator. Din anumite motive, il consider inca foarte atractiv. Pe dinafara, si poate din interior, el este barbatul perfect pentru mine. Ei bine, in februarie am implinit 21 de ani. Nu a venit cu mine de ziua mea, desi a luat toata saptamana libera de la serviciu. Ne-am bagat intr-o lupta pentru ca a avut o alta fata sa petreaca noaptea la el acasa si cand m-am confruntat cu el despre el la el acasa, intr-o noapte, lucrurile nu au mai fost la fel de atunci. Asadar, ziua mea de 21 de ani am petrecut plangand putin, mai ales ca m-a trimis un mesaj sa spun ca mi-a lasat cadoul sub anvelopa masinii pentru mine. Tot ce puteam face pentru a deschide cardul si a-l citi si a privi cadourile, chiar daca erau niste lucruri stupide. Pur si simplu nu am inteles niciodata cum poate pretinde ca ma iubeste atat de mult, totusi nu ma trateaza cu respectul si amabilitatea pe care am crezut-o mereu ca merita. Sigur imi este greu sa ma inteleg uneori din cauza starii de spirit, dar cine nu? totusi nu ma trata cu respectul si amabilitatea pe care am crezut-o mereu ca merita.

Sigur imi este greu sa ma inteleg uneori din cauza starii de spirit, dar cine nu? totusi nu ma trata cu respectul si amabilitatea pe care am crezut-o mereu ca merita. Sigur imi este greu sa ma inteleg uneori din cauza starii de spirit, dar cine nu?

Ei bine, noaptea aceea ne-a schimbat relatia pentru totdeauna. Cand m-am intors la scoala a treia saptamana din februarie am inceput sa folosesc aceasta aplicatie numita „Tinder”. Era ca o aplicatie „love it or reny it”. Am gasit acolo un tip care avea stapanii lui si lucra la universitate. M-a scos la cafea si apoi a petrecut noaptea cu mine. Nu s-a intamplat nimic intre noi. A incercat sa stea cu mine in noaptea urmatoare, dar l-am suflat pentru ca nu am putut opri sa-l compar cu „el” de acasa. Regret foarte mult pentru ca a fost un tip grozav.

Cand am venit acasa pentru Spring Break am sfarsit petrecand 7/10 nopti acasa cu „el”, facand sex si actionand ca un cuplu. Cand m-am intors la scoala, totul era bine. Am tot vorbit si ce nu si chiar am crezut ca el va veni in jur si, in sfarsit, va putea sa ma angajeze. Ei bine, baiat am gresit. Cand am venit acasa, doua saptamani mai tarziu, pentru a-mi vedea muzica liceului, am mers apoi la casa lui si mi-a spus ca se intalnise cu o alta fata. Stiam ca sunt prieteni, dar nu am crezut niciodata ca se va intampla ceva intre ei pentru ca am avut incredere in el, imi imaginati asta? Si nu aceasta nu era aceeasi fata cu care isi petrecuse noaptea in februarie cu doua zile inainte de ziua mea. Asa ca am fost, desigur, devastata si am vrut sa plec, dar inainte de a putea, am inceput sa-mi smulg ochii. Imi amintesc ca spunea „Deci tu” Era realitatea din care incercam sa scap pentru cel mai mult timp. De asemenea, a avut indrazneala sa ma intrebe daca vreau sa fac sex cu el in noaptea aceea … Cum ar fi, ce zici de nu ?! Asa ca am plecat si m-am intors la scoala cu inima franta. Era realitatea din care incercam sa scap pentru cel mai mult timp. De asemenea, a avut indrazneala sa ma intrebe daca vreau sa fac sex cu el in noaptea aceea … Cum ar fi, ce zici de nu ?! Asa ca am plecat si m-am intors la scoala cu inima franta.

Am terminat anul scolar cel mai bine pe care l-am putut, contempland mereu petrecerea verii in orasul natal sau jos la scoala. Daca veneam acasa, aveam sansa sa fug in el si chiar eram destul de jenat. Asa ca, cand am ajuns acasa, primul lucru pe care l-am facut a fost sa incep sa vad un psiholog care sa incerce si sa proceseze toate junk-urile pe care le-am mentionat mai sus, precum si ca il cunosc „pe el” de un an intreg inainte de toate acestea. Am petrecut ultimele 2 Revelion cu „el”.

Then I started my blog, and if you want to hear about all the other shit that has happened since then in detail read my other posts. But to sum it up, I started working out and caring about myself a lot more, although I would still give in and see him sometimes and I still maintain a relationship with one of his sisters. I slept with two other people since then…. Blah blah blah I stopped working out…. blah blah blah… read my other posts. I am happy to say I have not talked to him since the last week of July. That is a huge accomplishment for me. It is still hard almost everyday to suppress the urge to text, call, or message him on Facebook.

Well that brings me to this moment at 4:45pm on December 30, 2013. There are so many things I have tried to hold onto for so long, including the thought of a future relationship with „him”. That is never going to happen. I am not going to wake up one day and him not hate me. Nor will I wake up one day and forget the hurt and pain that he caused me. I still love and care about him deeply, but there can never be another us. That is just not a possibility. I want totally different things for my life than he does. I want to escape our hometown, I want to change the world and make a difference. The best part about that is I CAN! I am young, single, and not tied down.

Sure the thought of graduating in a short 5 months is terrifying beyond belief. If I was not afraid of change I would be some sort of superhuman. But the way I look at it this year I survived a blood clot in my head and the worst heartbreak I have ever experienced in my entire life. I am still alive and breathing for a reason. There were many low times this past year that I thought I was not going to make it because I felt so heartless and shattered. I know I still have many more of those days ahead of me, but it is getting better. Everyday is one day better because it is one more day I have on Earth to do what I have planned for myself. I will accomplish all of my goals.

This year I got out of a bad situation, whether it was by choice or not, I did. And to top it off I survived. I’m no less of „Amy” than I was when I started.

The year 2014 signifies to me a beginning. It is the beginning of my adventure on my own- no parents supporting me financially, no ties to any place in particular, nothing. As a good friend of mine recently made a post about being „vulnerable”, I cannot help but second that. I am going to embrace the vulnerability that comes with new adventures. I cannot wait to see where life takes me. If I meet someone along the way, then hey, that’s wonderful. If not, it just was not meant to be.

I feel like I have never really felt „loved” by someone I was in a relationship with. I know that I have loved and can show love, but they have not. „He” told me he loved me, but he also ditched hanging out with me a lot, and hurt me emotionally. I do not have that much of a skewed sense of love to think that that is what it is. Because it is not. Knowing that you are loved means feeling unconditional support for whatever decisions you make in your life, it is knowing that someone is always in your corner either fighting for you or making sure you did not get beat up too badly. I know how I felt about him, but he has a skewed sense of how he felt about me. He never loved me or else he would not have done this to me. I know, I know, I let him do this to me. What is that quote? „No one can make you feel inferior without your consent.” Well he could have been a decent human being. He has the power to act however he wants. I cannot control him or his feelings, no matter how much I may want to just shake him to make him realize he gave up the best thing he would have ever had.

So as I approach New Year’s Eve not having anyone to kiss at midnight for the first time in two years, I am okay with that. I need to kiss myself, love myself starting this year. I am always surrounded by people who care about, love, and support me. I do not need the clock to strike midnight for me to be appreciative of that or excited for my future to come.

I hope everyone has a Happy New Year!

Love,

Amy