Galerie Foto
Mihai Vrânceanu s-a dat în vânt după maşini când încă nu mergea prea bine în picioare: la un an şi jumătate, deja recunoştea din prima modelul vechi de Volkswagen. Cum trecea pe stradă câte-un astfel de VW, cum băieţelul striga: “Bu-bu, bu-bu”! De la buburuză, nu de la broscuţă. Peugeot-urile erau U, de la leu. Odată, a văzut într-o parcare un Peugeot căruia îi lipsea semnul. Aşa că a exclamat trist: “U, ni!” (leul, nu-i!). Un alt strigăt – Bushi! – îl dădea trecea câte-un Mitsubishi. La doi ani ştia absolute toate maşinile, inclusiv diferitele modele ale aceleiaşi mărci. Şi le recunoştea după forma caroseriei, nu după semnul din… bot! Bineînţeles, acasă o uriaşă parcare se extindea de la o săptămână la alta, cu noi şi noi maşini (de jucărie), de diferite dimensiuni, culori şi materiale. Pe stradă recunoştea fără să clipească orice fel de autovehicul, fie că făcea parte din programul “rabla”, fie că era ultimul răgnet pe patru roţi.
Dar pasiunea pentru maşini a fost înlocuită de o alta: cea pentru dinozauri. Când s-a făcut băiat mare, adică pe la trei ani şi şase luni, a dat cu ochii de “T-rex express” (Dinosaur Train), un film de desene animate care l-a fascinat. Rapid a reuşit să recunoască o mulţime impresionantă de specii de dinozauri, făcând chiar diferenţa între carnivori şi ierbivori, între bipezi şi patrupezi. Ba ştie şi erele în care unii dintre ei au trăit! Mihăiţă – cum e alintat de părinţi, rude şi prieteni – a învăţat, din acelaşi „Dinosaur Train”, alfabetul dinozaurilor. Nu-l ştiţi? Vi-l spune el, de la A la Z: A – Apatosaurus, B – Brachiosaurus, C – Corythosaurus, D – Deinonychus, E – Einiosaurus, F – Fabrosaurus, G – Gallimimus, H – Hadrosaurus, I – Iguanodon, J – Jaxartosaurus; K – Kentrosaurus, L – Lambeosaurus, M – Megalosaurus, N – Nodosaurus, O – Ornithomimus, P – Parasaurolophus, Q – Qantassaurus, R – Rhabdodon, S – Stegosaurus, T – Tyrannosaurus, U – Utahraptor, V – Velociraptor, W – Wannanosaurus, X – Xenotarsosaurus, Y – Yangchuanosaurus, Z – Zigongosaurus. A fost complicat? Paleontologul de patru anişori ştie acest alfabet cu ochii închişi, îl zice pe nerăsuflate şi poate pronunţa perfect nume şi mai dificile ale vertebratelor apărute pe Terra cu mai bine de 200 de milioane de ani în urmă. Încercaţi, vă rog: Tuojiangosaurus, Quetzalcuatlus, Archaeopteryx, Parasaurolophus, Xenotarsosaurus, Metriacanthosaurus, Arsinoitherium. Prietenul dinozaurilor a aflat din cărţi, de pe internet ori de la televizor că Oviraptor este hoţul de ouă, că Maiasaura înseamnă o mamă bună, iar Saichania s-ar traduce cu „frumoasa”. E atât de pasionat şi curios, încât poate indica micile diferenţe care deosebesc specii foarte asemănătoare între ele. Astfel, micul paleontolog timişorean a găsit şi o greşeală în ilustraţiile din cartea „Muzeul de dinozauri”, unde aceeaşi poză a unui Triceratops apărea pe o altă pagină ca fiind Torosaurus. Deşi nu ştie să citească, recunoaşte complicatele nume vizual. A mai aflat că ultima descoperire se cheamă Leonerasaurustaquetrensis, că dinozaurul cel mai mare găsit până acum e Argentinosaurus, iar cel mai mic este Compsognathus. Camera sa arată ca un Jurasik Park, încât îţi trebuie destul curaj ca să pătrunzi în ea. Dacă simţi că eşti urmărit, te poţi arunca într-una dintre sutele de maşinuţe ce stau parcate şi demarezi în trombă! Pasiunea lui Mihai Vrânceanu are, însă, câteodată, şi mici neajunsuri. Într-o dimineaţă, s-a trezit plângând. Mamei sale, care l-a întrebat de ce are lacrimi în ochi, i-a răspuns: „M-am speriat, am visat cu un Parasaurolophus!”.
