Ce şanse are Timişoara să devină Capitală Culturală Europeană?

După cum este cunoscut, acum câteva zile Primăria Timişoarei a decis să se implice în susţinerea candidaturii Capitalei Banatului în vederea obţinerii, într-un viitor nu foarte îndepărtat, a calităţii de Capitală Culturală Europeană. Din această perspectivă, ne putem întreba: Cât de fezabilă este candidatura Timişoarei în raport cu acest prestigios obiectiv? Este, oare, Timişoara suficient de pregătită şi de capabilă pentru a finaliza un asemenea proiect? Ce rol poate juca economia Timişoarei într-un asemenea demers? În ce măsură poate susţine economia timişoreană şi mai ales sectorul turistic un asemenea obiectiv? Cât de eficace şi de eficiente sunt strategiile şi acţiunile autorităţilor publice, la nivel naţional şi local, în ceea ce priveşte dezvoltarea economiei timişorene?

Evident, obţinerea calităţii de Capitală Culturală Europeană implică multe condiţionalităţi de tip cultural, economic şi social. Din această perspectivă se poate pune întrebarea: în ce măsură poate susţine economia Timişoarei, prin performanţe, imagine şi implicare directă, proiectul autorităţilor locale?

În ceea ce priveşte performanţele social-economice ale Timişoarei în raport cu posibilii competitori interni (Bucureştiul, Clujul şi Sibiul), acestea sunt prezentate în următorul tabel:

 BucurestiTimisoaraClujSibiuRomâniaNumar locuitori (2008)1 943 981674 533691 989423 60621 504 442Nascuti vii (2010)19 3646 8606 8554 169194 932Nasteri/1000 locuitori9,9610,169,99,849,06Numar elevi (2009)193 45179 49570 94549 0262 536 696Numar studenti (2009)388 16148 43361 48725 221891 098Numar salariati (dec. 2010)854 139195 403188 988106 7024 101 600Ponderea salariatilor în
totalul populatiei ( % )43,93027,325,219Salariul mediu lunar brut
(dec. 2010)2 997 lei2 106 lei2 046 lei2 211 lei2 067 leiRata somajului
(decembrie 2010)2,3 %3,7 %4,9 %5,8 %6,9 %Indicele productiei
industriale  (2010/2009)114,3 %125,5 %123,1 %112,9 %101,3 %Exporturi în primele zece luni
din 2010 (milioane euro)4 7562,4781,8781,18530,361Importuri în primele zece luni
din 2010 (milioane euro)11 4672 3272 2771 18238 074Numar de înnoptari în
hoteluri (2010)1 849 210505222358504330 52610 131 163Indice maxim de utilizare
a  hotelurilor in 2010 (%)29,829,621,32735Indice minim de utilizare
a  hotelurilor în 2010 (%)20,71212,216,615,4

Surse de date: Institutul Naţional de Statistică, Buletin statistic judeţean nr.12, 2010; Institutul Naţional de Statistică, Anuarul Statistic 2009.

Din datele prezentate pot fi formulate următoarele concluzii:

1. Timişoara este în acest moment una din cele mai competitive zone economice ale României, în ceea ce priveşte structura şi valoarea exporturilor. Utilizând acest criteriu de clasificare, economia Timişoarei, a cărei pondere în economia judeţului Timiş este de aproape 80%, este cu mult mai competitivă comparativ cu economia Bucureştiului, a Clujului şi a Sibiului, fiind devansată în acest clasament doar de Piteşti. Spre deosebire, însă, de exporturile Piteştiului, care sunt focalizate doar în sectorul construcţiei de autoturisme, structura exporturilor timişorene este cu mult mai diversificată: echipamente electronice (radio, televiziune şi comunicaţii), aparatură medicală, software, produse chimice, componente pentru autovehicule, confecţii textile şi încălţăminte;
2. Timişoara este oraşul românesc cu cea mai mare pondere a salariaţilor  (51 %) în raport cu populaţia stabilă (311.481 de locuitori în iulie 2008);
3. Deşi în 2010 economia României s-a aflat în toate trimestrele în recesiune, în aceeaşi perioadă industria timişoreană a înregistrat o  creştere de 25,5% comparativ cu 2009. În raport cu acest criteriu, industria timişoreană a fost devansată la nivel naţional doar de industria judeţului Tulcea;
4. În Timişoara, gradul de ocupare al forţei de muncă este, în mod tradiţional, printre cele mai mari din România, astfel că în acest moment doar Bucureştiul devansează Timişoara în raport cu acest criteriu.
5. Timişoara este un oraş în plină dezvoltare, populaţia sa stabilă crescând  cu aproape 50% în ultimele două decenii. Din acest motiv, în Timişoara şi în judeţul Timiş rata natalităţii este, în acest moment, semnificativ mai mare decât în Bucureşti, Sibiu sau Cluj. În aceste condiţii, creşterea semnificativă a natalităţii într-o zonă în care acum câteva decenii se înregistra cea mai redusă rată a natalităţii reprezintă o mutaţie demografică extrem de pozitivă. Spre exemplu, în anul trecut numărul naşterilor la 1000 de locuitori din judeţul Timiş (10,16) era foarte apropiată de cea din judeţul Iaşi (11,44), deşi în trecut această diferenţă era cu mult mai mare;
6. În mod tradiţional, Timişoara este un centru universitar de primă mărime la nivel naţional. Această caracteristică distinctivă a Timişoarei reprezintă şi în acest moment unul din punctele tari ale comunităţii timişorene. Pe de altă parte, este evident că o serie de disfuncţii apărute în ultimul timp în învăţământul românesc (subfinanţare, teoretizare excesivă, inadecvare la cerinţele pieţei forţei de muncă, selecţie defectuoasă, masificare în detrimentul calităţii procesului de învăţământ) au afectat şi instituţiile şcolare şi universitare din Timişoara. Cu toate acestea, învăţământul timişorean beneficiază de perspective de dezvoltare mult mai bune decât Clujul, Sibiul şi Bucureştiul. Astfel, în judeţul Timiş ponderea elevilor în raport cu totalul populaţiei (12,2%) este semnificativ mai mare comparativ cu cea din judeţul Sibiu (11,4%), Cluj (10,2%) sau Bucureşti (9,9% );
7. În ceea ce priveşte performanţele companiilor timişorene de turism, performanţe evaluate în funcţie de numărul de înnoptări, acestea au fost superioare în raport cu cele din judeţele Cluj şi Sibiu, şi inferioare în raport cu Bucureştiul. Evident, aceste performanţe ale turismului timişorean puteau fi cu mult mai bune în contextul în care Timişoara este vizitată an de an de un număr din ce în ce mai mare de vizitatori, iar aeroportul din Timişoara înregistrează, după Bucureşti, cel mai mare număr de pasageri la nivel naţional.

Din cele prezentate rezultă că economia Timişoarei este în plină relansare într-un moment în care economia României se află încă în recesiune. Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul incontestabil că industria Timişoarei este, în acest moment, cea mai COMPETITIVĂ şi cea mai DIVERSIFICATĂ, comparativ cu Bucureştiul, Clujul, Sibiul şi restul ţării. Pe de altă parte, este tot atât de adevărat că sectorul turistic al economiei timişorene nu este la fel de performant ca şi cel industrial. În sfârşit trebuie subliniat faptul că Timişoara a beneficiat în ultimele două decenii de o dezvoltare demografică explozivă şi de o migraţie internă (Moldova, Ardeal şi Oltenia) şi externă (Republica Moldova, Serbia, Italia, ţările arabe) fără precedent. Din acest motiv, atractivitatea Timişoarei este foarte mare în acest moment şi pe plan intern şi mai ales extern.

În concluzie, cred că principalele puncte tari ale Timişoarei în ceea ce priveşte obţinerea calităţii de Capitală Culturală Europeană sunt următoarele:

–  Timişoara a devenit un oraş cu mult mai mare, mai tânăr şi mai cosmopolit (în sensul pozitiv al termenului ) decât era în urmă cu două decenii;

–   Economia şi mai ales industria Timişoarei s-au dezvoltat impresionant în ultimele două decenii. Această dezvoltare de tip emergent, în condiţiile în care Timişoara nu a beneficiat aproape de loc de implicarea şi sprijinul  autorităţilor de Bucureşti în restructurarea fostelor întreprinderi socialiste şi mai ales în dezvoltarea infrastructurii de transport, a fost favorizată de specificitatea culturii Timişoarei ( spiritul Timişoarei), de calitatea forţei de muncă, de calitatea învăţământului timişorean şi de proximitatea geografică în raport cu investitorii italieni, germani şi austrieci;

–  Dezvoltarea explozivă a universităţilor timişorene, mai ales a Universităţii de Vest din Timişoara;

–  Dezvoltarea la fel de explozivă a instituţiilor culturale timişorene;

– Specificul multi şi transcultural al Timişoarei, ceea ce reprezintă, după părerea mea, o excepţie remarcabilă atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.

Pe de altă parte, nu cred că trebuie subestimate o serie de disfuncţii şi puncte slabe în ceea ce priveşte realizarea dezideratului menţionat:

–  Centralismul administrativ excesiv practicat în mod sistematic de autorităţile de la Bucureşti;

–  Insuficienta concertare şi coordonare a autorităţilor locale (Primărie, Consiliul Local, Consiliul Judeţean , Agenţia Regională de Dezvoltare) şi a universităţilor timişorene în ceea ce priveşte formalizarea şi operaţionalizarea unor politici publice cu impact semnificativ din punct de vedere social, economic şi cultural;

–  Apatia şi dezinteresul parlamentarilor timişoreni în promovarea, la Bucureşti şi în Parlamentul European, a intereselor legitime ale Timişoarei şi ale judeţului Timiş.