Asadar, acesta este primul meu blog. O alta tendinta de internet la care am devenit victima. MySpace a murit, iar facebook-ul este mult prea viu pentru gustul meu. Livejournal a iesit din favoarea cu mult timp in urma, iar mesageria instanta si-a coborat capul si si-a ridicat fundul la mesageria text (desi atunci cand puneti cei doi termeni unul langa altul, care dracu este diferenta?). Este extrem de fascinant. Am prieteni pe facebook care imi vor lasa o postare pe perete de ziua mea, imi trimit o „runda de bauturi” printr-un fel de aplicatie, solicit sa confirm faptul ca am mers la liceu impreuna si sa comentez „om bummer, sper totul functioneaza!” cand starea mea se schimba de la „intr-o relatie” la „singura”, dar nu ma va suna sau ma va vedea de ziua mea, nu am baut niciodata de fapt cu mine, nu mi-a vorbit in liceu, si nu stiu cu cine ma intalneam in primul rand. Sincer, e putin bolnav.

Totul a inceput destul de inocent. Din cate am stiut, jurnalul live a inceput tendinta. Am avut una, si sincer nu cred ca a fost o idee proasta. Ai postat ce ti s-a intamplat in acea zi sau saptamana, gandurile tale, poate o poezie, comentariile prietenilor tai si asta este. Uneori a devenit prost. Imi amintesc cateva „vita de comentariu”, dar la vremea cand eram in gimnaziu si la liceu timpuriu, deci trebuie sa existe un anumit nivel de imaturitate.

Array

Apoi fosta mea iubita m-a pus pe myspace. Si asta a fost bine. A fost un mod usor de a tine legatura cu oameni cu care nu vedeam des, de a gasi oameni cu care pierdusem legatura. O modalitate usoara de a schimba imagini si locul perfect pentru a pune muzica mea pentru ca oamenii sa auda si toate acestea sunt in regula si este ceea ce este cu adevarat internetul, retelele si partajarea si bla bla bla yada yada,

Mai intai a inceput pozitiile myspace. 20 de imagini cu aceeasi fata aprindand un semn de pace si batandu-si buzele facute in unghiuri diferite. Inmultiti asta cu cati milioane de utilizatori? Acest lucru va lasa cu un numar uluitor de coplesitor de „interpretari ale artistului” din aceeasi poza. Cea mai amuzanta parte a acestui lucru este geniul din spatele ei. Toate aceste fete din spatiul meu au gasit unghiul perfect in care pot arata dragut si subtire, pacalind pe toti baietii superficiali care apoi le-au adaugat si le-au comentat cu subtile piese gratioase de poezie, cum ar fi „la naiba! si „as fi lovit asta”. Doar pentru a descoperi mai tarziu ca nu au gasit „dime”, ci „DUFF”

Urmatorul pas in nebunie a fost capacitatea de a incarca imagini nelimitate. Dintr-o data a aparut un album pentru toate, una dintre „fotografiile mele”, apoi una din „BIRFLEZ My BIRTHDAY !!!!” atunci unul dintre „famul” si asa mai departe, pana la urma, singura modalitate de a tine pasul cu toate filumele si subphylum-urile de albume foto a fost sa faceti in mod constant fotografii myspace. „bine, myspace pe trei! 1 ..

.. 2 …. 3 …. * faceti clic pe * MYSPAAAAAAACEEEE !!!! LAWLZ” Pana la punctul ca oamenii se distreaza doar pentru a-l putea documenta pe MySpace, numai exista pentru a-l aminti cu multa dragoste mai tarziu. Am vazut oameni care stau intr-un grup, plictisiti la o petrecere, dar imediat ce iese un aparat foto isi asuma „pozitii de partid” si ridica sticlele si rade si isi arunca parul si devine brusc beat si de indata ce pozele facute, toate alearga si se aduna in jurul micului ecran de pe camera digitala si cineva spune, fara indoiala, „Ohemgee! asta se intampla asa pe myspace!” Oh! dar desigur mon ami! De ce altfel s-ar fi facut fotografia?

Si, bineinteles, poza este postata cu un titlu de genul „noi rulam asta! (Introduceti numele de clique aici)” si toti cei din ea sunt etichetati si pleaca toti si comenteaza, ceva in sensul „Fuck Yeah! ) 4 viata !! ” sau „OMG care a fost atat de distractiv! Te iubesc baieti !!!!” sau „o curva frumoasa! te urasc !!! laolalolllawlzz JAYKAY !!!” si apoi toate le adauga la profilurile lor. Dar cel mai amuzant este ca imaginea este o minciuna, pentru ca petrecerea nu a fost chiar atat de distractiva, nu erau intr-adevar beti, iar majoritatea acestor fete se urasc reciproc.

Dar internetul face lucruri oamenilor. In realitate, nimeni nu se poate distra atat de mult din timp si singurele clisee care se repeta cu o asemenea fervoare sunt de obicei numite crize sau sange, dar pentru ca sunt cercetati de toti prietenii si faux-prietenii isi fac sa apara anumit fel. Ei fac un produs din ei insisi, iar aici intra intr-adevar jocul pe facebook.

Myspace a aruncat proverbiala „prima piatra” in realitate, dar facebook a blocat totul c4. La inceput mi s-a parut o idee buna, nu voi minti. Am gasit tone de prieteni de la scoala elementara, de la biserica, practic din toate partile vietii cu care pierdusem legatura. Am construit o retea de prieteni si familie de dimensiuni bune, am pus toate informatiile mele, muzica mea preferata, opiniile politice, liceul meu si apoi am asteptat. Am asteptat momentul in care categorizarea pe mine ma va plati si sa-mi aduca tone de prieteni cu minte asemanatoare cu care sa ma aflu sau o noua apreciere de la cei pe care ii aveam deja. Nu a venit niciodata. Interactiunile mele cu toti vechii mei prieteni ai scolii elementare s-au oprit sa le gaseasca si sa le adauge. Listarea benzilor si cartilor mele preferate nu mi-a adus decat prieteni pe facebook, Niciunul dintre ei nu m-a vazut sau nu mi-a vorbit vreodata si abia au comunicat cu mine prin intermediul site-ului, si ar putea chiar sa fie prieteni deloc? Doar pentru ca trupa preferata a cuiva este Radiohead nu inseamna ca nu sunt un tampit. Doar pentru ca trupa preferata a cuiva este Slayer nu inseamna ca nu ma voi intelege cu ei frumos pentru ca asa cum am spus, nu este ceea ce imi place, ci cum imi place, cum functioneaza mintea mea, cum vad lumea. Aceste conexiuni sunt cele care fac prietenii, celelalte lucruri sunt doar umplute. Facebook este un mod de a descompune o persoana in categorii, ceea ce ii place, ceea ce este fan, toate acestea sunt doar un pic mai mult de clasificare. Sigur, tuturor ne place sa radem, dar trebuie sa devenim fani pe Facebook? S-ar putea sa va bucurati de bere, dar lumea ar fi pierduta daca nu ar fi fost printre paginile tale? Si ne vom gandi cu adevarat mai putin la dvs. daca l-ati primi pe Quentin Tarantino si nu pe Francis Ford Coppola la „Care Gritty Film Director Esti?” test? Oricine ar spune da la oricare dintre aceste intrebari, puteti face fara, motiv pentru care puteti face fara facebook.

Adevarul este ca toti prietenii tai adevarati vor tine legatura cu tine, indiferent daca ai o retea de socializare sau nu, indiferent daca cele mai bune 5 filme ale tale includ „Notebook” sau nu, indiferent daca devii Don in Mafia Wars sau nu, indiferent daca ai 500 de prieteni sau nu aveti un facebook deloc, fie ca comentati pozele lor sau sunt ca mine si aveti un profil pur si simplu pentru ca inca nu l-ati sters. Toti ceilalti oameni, ceilalti 90% dintre prietenii de pe facebook sau MySpace, sunt interschimbabili. Nu ii vezi niciodata si nu le vorbesti, astfel incat ei sa poata fi oricine, nimeni cu aceleasi interese.

Asta nu reuseste sa inteleaga, interesele tale nu inseamna nici un rahat. 10.000 de oameni ar putea avea toti acelasi profil, iar unii dintre ei vor fi oameni buni, iar unii dintre ei vor fi duchebag-uri, iar unii dintre ei vor fi picturi pe natura vietii si aproape toti vor crede ca sunt persoane fizice pentru ca le place Biggie SI 2pac, dar de asemenea, umple in stanca. Cui ii pasa? Sunt aceeasi persoana, fie ca port tricoul meu Coltrane, fie camasa mea Hendrix sau imbracata in uniforma mea Carrabba, si asta este tot facebook-ul sau myspace-ul, intr-adevar, este o forma de publicitate, de a spune „hei imi place asa ca asa iti ofera o idee despre cine sunt „la fel ca un tricou de banda sau un autocolant pe masina ta. Este menit sa inceapa conversatia, nu sa te defineasca.

Vedeti la ce ma ocup? A-ti place aceleasi lucruri este un mod bun de a incepe, dar nu este totul. Daca ar fi fost nevoie de gusturi similare, cum de am fi alergati cu atatia idioti la emisiunile trupei noastre preferate? Exista un copil in special pe care l-am vazut la o emisiune a lui Kings of Leon, un spectacol de scena sociala rupta si cred ca in alta parte si de fiecare data a fost tare si enervant si irosit si mi-as dori sa-i pot rupe capul cu minte. Daca metodologia facebook a continut vreun adevar, ar fi trebuit sa ne conectam instantaneu si sa devenim cei mai buni dintre prieteni. Adica, de ce nu? ne plac aceleasi trupe! locuim in acelasi oras! Facebook ar avea o zi de camp sugerandu-ne unul altuia, cu exceptia faptului ca stiu ca nu as fi niciodata prietenul lui, pentru ca am acest lucru rar numit * gasp * experienta personala! Ar putea sa-mi placa tot ceea ce imi place pana la un T si nu ne-ar face mai compatibili pentru ca este intotdeauna un idiot beat si sunt doar o parte din timp si niciodata intr-un astfel de loc public. Si da, sunt judecat fata de el, dar este infinit mai bine sa judeci negativ pe baza experientei personale decat sa judeci pozitiv pe nimic, in afara de cateva interese publicate pe un site web. Interesele sunt rezultatul personalitatii, iar contrariul nu ar trebui sa fie niciodata adevarat. dar este infinit mai bine sa judeci negativ pe baza experientei personale decat sa judeci pozitiv pe baza a nimic, in afara de cateva interese publicate pe un site web. Interesele sunt rezultatul personalitatii, iar contrariul nu ar trebui sa fie niciodata adevarat. dar este infinit mai bine sa judeci negativ pe baza experientei personale decat sa judeci pozitiv pe baza a nimic, cu exceptia catorva interese interesate postate pe un site web. Interesele sunt rezultatul personalitatii, iar contrariul nu ar trebui sa fie niciodata adevarat.

Incet, insa, devine adevarat. Oamenii nu mai sunt ei insisi, sunt fani, sunt sustinatori, sunt membri ai, sunt petrecerile la care participa si muzica la care danseaza, sunt decupajele lui Ed Harvey si American Apparel and Urban Outfitters, sunt acumulari de datele de pe un site web si exista doar in raport unul cu celalalt si de aceea am inceput acest blog. Acest blog ma reprezinta, eu propriu-zis. Voi vorbi doar cu mintea mea, nu va voi povesti despre ziua pe care o voi avea, nu va voi spune daca sunt „intr-o relatie” sau daca „este complicat”, nu o sa va dau forta mea interese, voi vorbi doar mintea mea. Daca nu este pentru tine, atunci nu sunt pentru tine. Fac asta nu pentru a face retea, ci pentru a exersa. Sunt scriitor si am nevoie de orice lucru pe care il pot obtine. Deci aici’ sunt partea buna a internetului, aici este sa-mi fac comertul acolo pentru ca toti sa-l vada si sa aprecieze sau sa dispretuiasca. Nu voi spune aici ca sunt, pentru ca in prezent ma aflu intr-o casa de plaja din Insula Gasparilla, dar iata cuvintele mele, gandurile mele din propriul meu cap spuse in felul meu, aduse la tine prin spatiu cibernetic o data pe saptamana, asa ca intoarce-te mai departe, acordati si ati venit la Electro-Tao

-Adrian HH