Categorii
Actualitate

Ghid practic pentru federalizarea României

Luându-ne gândul de la România Mare, constatăm că şi bătălia pentru România mică şi mijlocie se apropie de final, chiar dacă drujbodemeriştii au pus girofarul şi se gândesc tot mai des că bisexualitatea dublează şansele să ai o întâlnire reuşită.

România mică va fi formată cu două judeţe necăjite, de barabulofagi, din care au mai rămas doar pelerinajul de la Şumuleu şi rumeguşul vereştoyan, iar cea mijlocie din opt regiuni, de pe-acum suspectate că vor avea relaţii nepotrivite cu puterea, precum Monica Lewinsky.

La prima vedere, după ultimele sondaje, pomenita putere pare să plece într-o lume mai bună şi mai dreaptă. A uitat că pentru o doamnă e mai recomandabil să se dezbrace în faţa unui domn, fie el şi poporul electoral, din simplul motiv că femeile sunt critice în timp ce bărbaţii sunt doar recunoscători, aşa că îi tot arată popoul opoziţiei şi nu obţine, evident, decât bârfe şi stuchituri.

Marele gânditor Bulă ar zice că reorganizarea asta de bulucit judeţe poate fi bună sau rea, depinde de la care capăt te uiţi. Privind din Timişoara, pare a fi chiar superochei: prim-secretarul portocaliu devine voievod, adică va fi şef de ţavă regională şi va putea să tragă tunuri mult mai mari decât până acum. Apoi, chiar şi dregătorii de sub el vor avea işlice mai înalte şi anterie mai scumpe şi mai mari, iar pungile cu ţechini se vor înmulţi şi ele.

Sub oamenii preşedintelui de voievozi, însă, va fi restul lumii şi restul restului lumii, că, de exemplu, Timişul şi Aradul se vor trezi cu două ghiulele în braţe: Hunedoara şi Caraş-Severin. Primul, cu cocseriile transformate în ferme de furnici, a ajuns ca pe vremea dacilor: locuitorii stau lipiţi de munţi şi se uită în zare, să vadă când vin din Italia romanii de pe şantiere şi romanele de la fundul bătrânilor, cu ceva euro, evident. Totuşi, hunedorenii vor aduce şi ceva nou şi util: o gondolă portocalie la gura minei, premieră de care n-a avut parte nici măcar disneyland-ul de la Paris. Despre cărăşeni putem spune că, tradiţionalişti şi ei, doinesc din frunzăverde, de ani de zile, eterna jale. Noroc că un sfert din ei s-au făcut romani, iar restul cară, cu sudoarea frunţii, ţigări şi alte alea prin vamă sau peste gârlă. Singura problemă ar fi că toate oraşele sunt dezindustrializate şi cei mai înstăriţi locuitori sunt pensionarii. Totuşi, de lăudat că în judeţ sunt înregistrate 16.000 de arme, ceea ce ne dă un sentiment de siguranţă şi nouă.

Privind traseul nostru de după 1989, federalizarea României se impunea, dar cotroceanul a gândit-o greşit. Ţara trebuie împărţită în două: Bucureşti cu Ilfov, de-o parte, şi restul României de alta. Ar fi în avantajul lor: sunt mai harnici (salariul mediu e 1.700 lei la ei, 1.200 în rest); îşi fac repede autostrăzi (până la munte şi la mare), în timp ce ardelenii o tot moşmondesc pe la Gilău, iar oltenii n-au fost în stare să-şi facă nici măcar un pod la Calafat; toate firmele internaţionale trag la ei, declarându-şi sediul pe Dâmboviţa şi dându-le lor dreptul şi impozitele; dau de mâncare la toată ţara (pe pungi, borcane, cutii şi sticle, numele Voluntari sau Bolintin apar mult mai des decât Cluj, Iaşi sau Timişoara), duc greul cârmuirii ţării (toţi directorii şi funcţionarii din ministere vin din Balta Albă, Dămăroaia, Ferentari, Colentina ş.a.).

Acum, să nu fim ipocriţi, şi restul ţării ar avea un avantaj: dâmboviţenii nu i-ar mai jefui. Pentru cei care nu înţeleg, le dăm un mic exemplu: acolo există o regie care mai conţine doar câţiva bucureşteni şmecheri. Ea deţine toate cinematografele din ţară şi face ce vrea cu ele, chit că majoriatea au fost luate cu japca în 1948. Kино, panimaieşi? Alt exemplu ar fi că jumătate din depunerile în bănci ale persoanelor fizice din România sunt ale bucureştenilor. Să nu mai vorbim de flotila de mii de Maserati, Rolls Royce şi alte fierotanii!

Deci, să fim concreţi, acestă variantă de federalizare pare mult mai avantajoasă, pentru toţi românii!