UPDATE: Afişul a fost dat jos. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX) din 1984 defineşte homosexualitatea ca fiind: s. f. Perversiune sexuală care constă în atracția sexuală față de indivizi de același sex; pederastie; DEX-ul din 1998 vine cu o mică completare: s. f. Perversiune sexuală care constă în atracția sexuală față de indivizi de acelaşi sex; pederastie, inversiune sexuală, invertire sexuală, iar Marele Dictionar de Neologisme umblă la nuanţă: s. f. atracţie sexuală anormală faţă de persoane de acelaşi sex; inversiune sexuală. În schimb o variantă europeană a definiţiei homosexualităţii, via Oxford Dictionaries, este una sumară, în zona politicilor corecte: adj. sexually attracted to people of one’s own (atracţie sexuală pentru persoane de acelaşi sex). Conform DSM–Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Psihice, cartea de căpătâi a psihiatrilor: American Psychiatric Association a îndepărtat homosexualitatea din DSM în 1973, declarând că homosexualitatea în sine nu implică nici o depreciere în judecată, homosexualitatea în sine este o formă de comportament sexual şi, ca şi alte forme de comportament sexual care nu sunt prin ele însele de psihiatrie tulburări, de aceea nu este listat în acest nomenclator de tulburări mintale.
Tag: Panou publicitar lângă Hotel Continental înfăţisând un nou născut cu o brăţară de identificare la mână pe care scrie homosexual. Mesajul: orientarea sexuală nu este o alegere, nu este o boală. Beneficiar: în sprijinul comunităţii gay din România. Nimeni nu ştie cum a ajuns afişul acolo, din cei responsabili (Primărie, Poliţie Locală), dar toată lumea se inflamează pregătind Armaghedonul pentru firma de publicitate şi pentru proprietarul panoului. Tardiv, pentru că mesajul campaniei a fost livrat pentru cel puţin câteva mii de timişoreni care au avut ocazia să-l vadă trecând pe acolo, iar rezultatul, conform reacţiilor online pe diferite forumuri, este acela că Timişoara are acum, în pragul Floriilor şi a Săptămânii Mari, o problemă de cinci stele, într-un oraş de cinci stele. Ce fel de problemă? Homosexualitatea şi homosexualii care nu stau în banca lor. Cum este tratată această problemă? Cu două măsuri: furibund şi-n băşcălie.
Trebuie să recunoaştem că în momentul în care vine vorba de homosexualitate, românii împart apele în două: unii, intoleranţi, care aruncă vitriolul şi vitupereză, iar alţii sub semnul unei aparente culanţe de tip vest-european iau totul la mişto. În fapt, este vorba de o indiferenţă la limita ignoranţei. În România, homosexualitatea este privită, în continuare, ca o şosea cu sens unic: gay, practicată exclusiv de bărbaţi, care ar trebui lapidaţi în piaţa publică. Lesbienele, cantitate neglijabilă în opinia aceloraşi români, sunt o subcategorie. Lor încă nu le-a venit mintea la cap, dar pot fi aduse pe calea cea bună. Le punem batic şi le ducem la un taur comunal să înveţe şi ele cum e să ai parte de un act sexual normal, sănătos, plin de o virilitate îmbibată cu o ţuică întoarsă de două ori. Dar asta-i altă gâscă în altă traistă.
Ce ne interesează, însă, pe noi, revenind la panoul publicitar cu bebeluşul care lansează mesajul subliminal că homosexual te naşti şi nu devii, este cum a fost posibil ca un asemenea tip de promovare agresiv, nu a unor drepturi, ci a unui status quo cu determinaţii genetice al unei minorităţi sexuale să nu fie mediat, într-un fel sau altul. Seminarii, discuţii de la care să poată fi trasă o concluzie în privinţa oportunităţii unei asemenea campanii. Afazie de tip ONG-ist? Sau banii veniţi, se pare, pe un proiect cu finanţare externă trebuiau cheltuiţi contratimp? Românii, vrem nu vrem, nu sunt încă pregătiţi mental să accepte o asemenea insinuare, mai ales în forma propusă. Deocamdată, nu sunt pregătiţi să ardă etapele acceptării totale a unei alterităţi, în cazul de faţă sexuale, şi pot întreba şi ei la rândul lor: oare nu este o boală? oare nu este o alegere?
