Introducere in „Misterul lui Isus istoric” – Studii Coraniene

Crestinii cred ca autorii Noului Testament si-au scris cartile sub indrumarea lui Dumnezeu. Ei considera ca Coranul este lucrarea de mana a lui Mohamed, scrisa probabil cu ajutorul altora care aveau cunostinte despre scripturile evreiesti si crestine si despre scrierile apocrife. Deoarece unele afirmatii din Coran seamana cu pasaje din scrierile non-canonice, se sustine ca acestea din urma se numara printre sursele folosite de autorul Coranului. Deoarece aceste scrieri apocrife, prin definitie, sunt considerate inautentice si inferioare Noului Testament, Coranul este acuzat nu numai de copierea textelor, ci si de folosirea celor gresite.

Coranul, pe de alta parte, sustine ca Tora, pe care Dumnezeu a dezvaluit-o lui Moise, si Injil, care este cartea divina a lui Isus, au fost schimbate de catre evrei si crestini. Cele cinci carti ale lui Moise din Vechiul Testament si Evangheliile din Noul Testament sunt carti foarte diferite, care nu au aproape nimic din revelatia initiala. In plus, cartile biblice nu sunt neaparat mai exacte sau factuale decat sursele apocrife, iar o carte non-canonica poate avea o samanta a adevarului care lipseste din scrierile canonice. Opinia ca evangheliile canonice sunt superioare celor apocrife nu este o declaratie de fapt, ci o expresie a credintei.

In mod similar, perceptia populara vechi de secole in cultura occidentala ca relatarile evanghelice ale lui Isus sunt confirmate de istorie – si, prin urmare, toate relatarile diferite, cum ar fi Coranul si sursele apocrife ‘sunt neistorice – nu este altceva decat un mit urban. Ar fi o mare surpriza pentru multi sa stie ca exista doar cateva mentiuni despre Iisus in surse istorice din secolul I, si ca aceste informatii nu pot fi aratate in mod concludent ca fiind independente de influenta crestina. Nici macar cel mai cunoscut incident al rastignirii nu are marturie in istorie care poate fi descris cu incredere ca fiind independent. Ceea ce cred cei mai multi despre Isus este derivat din Evanghelii, care in cele din urma a castigat batalia impotriva multor alte evanghelii alternative disponibile in primele secole dupa Isus, pe masura ce au devenit „canonizate. „Fiabilitatea acestei credinte depinde foarte mult de credibilitatea Evangheliilor, acestea fiind orice surse credibile. Perceptia ca istoria sustine relatarile Evangheliei din viata lui Isus este un exemplu de presupuneri confuze cu fapte si traditie gresita pentru istorie.

Aceasta carte prezinta o istorie alternativa a lui Isus bazata pe Coran. Citeste, de asemenea, Noul Testament, scrierile apocrife relevante si istoria in lumina relatarii Coranului. Dar acest lucru nu presupune ca Coranul este o carte de incredere? O face, dar atunci istoria lui Isus nu poate fi studiata fara a porni de la o presupunere majora.

Array

Care este atunci diferenta intre o imagine a lui Isus istoric care presupune fiabilitatea Coranului si una care isi asuma fiabilitatea Noului Testament? Coranul ofera o imagine coerenta si consecventa a lui Isus, in timp ce Evangheliile deseneaza imagini conflictuale. De fapt, imaginea lui Isus chiar si in cadrul oricarei Evanghelii este inconsistenta. In plus, imaginea Coranului are mult mai mult sens din informatiile istorice limitate despre Isus decat imaginile sale din Evanghelii. Aceasta abordare,

Cartea depune toate eforturile pentru a-si expune clar presupunerile si pentru a distinge intre pasajele scripturistice si faptele independente pe care le citeaza si interpretarile lor. Acesta discuta in detaliu nu numai argumentele sale, ci si contraargumentele. Acest lucru ar trebui sa faciliteze cititorului sa evalueze puterea argumentelor cartii si sa urmareasca diferite linii de interpretare a respectivelor pasaje si fapte, daca doreste acest lucru.

Cartea trebuie sa fie potrivita atat pentru cititorul general, cat si pentru specialist. Este destinat sa apeleze la crestini, musulmani, oameni de alta credinta si non-religiosi. Este pentru oricine este interesat de Iisus istoric. Nu necesita familiarizare prealabila cu Coranul sau Biblia.

Aceasta carte este un studiu complet al lui Iisus Coran, in sensul ca fiecare verset care vorbeste direct sau indirect este analizat. Acelasi lucru se aplica versurilor care vorbesc despre mama sa si alte doua figuri relevante, Zaharia si fiul sau Ioan (Botezatorul).

Am ales sa evit studierea altor literaturi islamice, inclusiv a spuselor profetului Muhammad. Dupa cum explic in primul capitol, aceasta literatura este extrem de nesigura. Citez cateva afirmatii profetice presupuse in Capitolul 20, dar mai ales pentru a arata problemele pe care le au.

Trebuie sa explic cateva dintre alegerile stilistice din carte. Fiecare vers Coran a fost urmat de o combinatie de doua numere care ii identifica sura (capitolul) si pozitia sa in acel capitol.

De exemplu, combinatia 5.110 se refera la 110 versetul capitolului 5.

Am consultat cateva traduceri in limba engleza disponibile din Coran, dar traducerile pe care le-am folosit sunt ale mele. A trebuit sa folosesc propriile traduceri ale Coranului, deoarece traducerea este un act de interpretare, reflectand intelegerea de catre traducator a textului. Traducerile tuturor celorlalte texte arabe citate sunt ale mele.

Am adaugat si intre paranteze patrate orice text explicativ necesar pentru a clarifica traducerea. Parantezele rotunde au fost folosite pentru a adauga texte alternative, cum ar fi sensul englezesc al unui termen care este citat in originea sa araba.

O serie de stiluri de imprimare diferite sunt utilizate in carte. Un text special a fost folosit pentru textul Coran si altul pentru scrierile evreiesti si crestine canonice si apocrife. Transliteririle romane ale termenilor arabi sunt in italice.

Cand a trebuit sa citez un pasaj care exista in Marcu si in oricare dintre celelalte trei Evanghelii, am ales versiunea lui Mark. De asemenea, cand am citat din mai multe Evanghelii, l-am citat pe Marcu mai intai, urmat de Matei si Luca si, in sfarsit, de Ioan. Acest lucru reflecta consensul ca Marcu este cea mai veche Evanghelie, pe care Matei si Luca se bazeaza partial, in timp ce Ioan este cea mai recenta.

In sfarsit, as dori sa oferim o privire de ansamblu rapida asupra capitolelor cartii. La inceputul fiecaruia i s-a adaugat un rezumat, dar inca mai detaliat, al continutului fiecarui capitol.

Capitolul 1 identifica si discuta principalele abordari in studierea istoriei in Biblie si Coran. Acest capitol introductiv este necesar pentru a clarifica ce presupuneri sunt utilizate de fiecare abordare. De asemenea, arata principalele probleme cu ceea ce numesc abordari seculare, biblice si seculare-biblice inainte de a introduce abordarea coranica, care este urmata in aceasta carte.

Capitolul 2 se concentreaza asupra copilariei Mariei – adica inainte de a primi vestea despre conceptia ei despre Isus. Intrucat aceasta perioada a vietii Mariei nu este acoperita in Evanghelii, capitolul se concentreaza doar pe scrierile apocrife, alaturi de relatarea Coranului.

Zaharia este subiectul capitolului 3. El este infatisat ca preot atat in ​​Evanghelia dupa Luca, cat si in Evangheliile apocrife. Coranul afirma ca Zaharia a devenit pazitoarea Mariei.

Zechariah is also the father of John the Baptist, who has a distinct presence in the story of Jesus in Christian sources. John is the subject of Chapter 4. Like his father, John is also a prophet in the Qur’an.

In Chapter 5 we study the delivery of the news to Mary about her miraculous conception or the “annunciation,” which is confirmed in Christian sources and the Qur’an. This is one of the events that the Qur’an recounts in more detail.

The virginal conception is then looked in Chapter 6. This particular miracle has become one of the most disputed aspects of Jesus’ story, with those who deny that it happened or could have happened seeking supportive arguments from the Gospels themselves, history, and science. The Qur’an unequivocally confirms that Mary’s conception of Jesus was virginal.

The Gospels of Matthew and Luke agree that the Holy Spirit was involved in Mary’s virginal conception. The Qur’an gives a different role to Gabriel, who is described a “Spirit,” in this miracle. Chapter 7 examines the concept of “spirit” in the Jewish, Christian, and Islamic scriptures.

The exact relationship between Joseph and Mary has been the subject of so much debate. Joseph is the subject of Chapter 8. There is no such figure in the Qur’anic story of Mary and Jesus. The Qur’an also strongly implies that Mary never got engaged or married.

Another controversial topic that is related to that of Joseph is Jesus’ brothers and sisters. These are references to them in the Gospels and Paul’s letters. Whether they are meant to be Jesus’ siblings or not, Chapter 9 shows, has had scholars argue for centuries. There is no mention of any sibling of Jesus in the Qur’an, and its implication that Mary never got married means that Jesus had none.

Jesus’ birth is recounted only in two of the four canonical Gospels. These accounts and the significantly different one of the Qur’an are discussed in Chapter 10. The possibility of dating of Jesus’ birth is also discussed.

Matthew and apocryphal gospels claim that King Herod the Great committed a massacre of small boys to ensure the death of baby Jesus whom he saw as a threat to his reign. Chapter 11 looks critically at these accounts. No such massacre is recorded in the Qur’an.

The New Testament calls Jesus a “Nazarene.” This term appears in the plural only in the Qur’an. Chapter 12 examines the differences between the meanings of this term in both sources.

While Judaism does not accept that Jesus was the Messiah, both Christianity and Islam do. The different images of the Messiah in the Old Testament, New Testament, and the Qur’an are discussed in Chapter 13.

The form of Christianity that prevailed is the one that declared Jesus to be divine. Chapter 14 studies the divine qualities that the New Testament confers on Jesus and discussed how this man was turned into a god.

Chapter 15 focuses the light on the human image of Jesus in the Qur’an. His deification is completely rejected by the Qur’an. Judaism also does not believe in the divinity of other than God.

The Gospels, apocryphal gospels, and the Qur’an all attribute many, albeit different, miracles to Jesus. These wonders are discussed in detail in Chapter 16.

Contrary to what Christian sources say, the Qur’an says that God revealed to Jesus a book called the “Injil.” It also suggests that this is the real meaning of the term “gospel.” These and other aspects of Jesus’ book are discussed in Chapter 17.

Chapter 18 studies the account of Jesus’ crucifixion in the New Testaments. It also examines the reliability of the records of this alleged event in early non-Christian sources.

Jesus’ death on the crucifixion is denied in the Qur’an whose alternative account of what happened to Jesus is discussed in Chapter 19.

Christian and Islamic sources, but not the Qur’an, expect Jesus to return before the end times. The second coming is the subject of Chapter 20.

Having studied what the Qur’an says about Jesus in the previous chapter, Chapter 21 focuses on what the Qur’an says about Christians.

Chapter 22 is a recap of the story of Jesus as this book has presented it.

The book has three appendices. Appendix A is an introduction to the Qur’an’s characteristic style in recounting history. Appendix B introduces the five apocryphal gospels that were often used in the book. The last appendix is a table of the abbreviations used.

The modern, classic, and apocryphal sources that the book cited are all included in the references.

Finally, for the reader’s convenience, the book has five separate indexes for Qur’anic verses, Biblical passages, other religious texts, ancient texts, and names and subjects.

Copyright © 2007 Louay Fatoohi

All Rights Reserved