Poate că gestul consilierului judeţean Viorel Sasca, în vârstă de 61 de ani, de a merge la ora 4,30 a.m. într-un club de noapte ce funcţionează, în Bastionul Theresia, cu „parola” Centru de pregătire pentru tineret, şi a vedea cu propriii ochii ceea ce presa a scris apăsat şi pe mai multe voci, poate părea demagogic şi populist. Eu cred însă că „desantul” domnului Sasca în Zambara se încadrează în profilul său uman de, printre altele, biciclist dezinvolt şi politician reactiv. Până una, alta, e singurul dintre aleşi care s-a deplasat la „centru” ca să vadă cum stă tineretul cu pregătirea. Căci şi domnia sa, ca şi restul lumii, ştia că lung-renovatul Bastion se va scălda într-o baie de cultură. Şi domnia sa, ca şi restul lumii, l-a auzit pe preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, de mai multe ori şi de mult timp – încă de pe vremea când muncitorii români, coordonaţi de vreo doi ingineri germani, îşi făceau umbră cu mistriile pe meterezele cetăţii şi tot prelungeau termenele de predare a lucrării –, dând asigurări ferme în acest sens. În sens cultural, adică. Realitatea pe care au văzut-o, prin fum de ţigară, ochii consilierului judeţean Sasca este că prima instituţie în plină activitate din Bastion nu-i altceva decât un club de noapte. În care bubuie muzica, se trage la măsea, se mai împart din când în când pumni şi se dansează. E, aici domnul Constantin Ostaficiuc are, în subînţeles, dreptate: dansul e o artă. Iar arta ţine, bineînţeles, de cultură. Asta înseamnă că Zambara este un spaţiu cultural. Q.E.D. Degeaba va întocmi sexagenarul Viorel Sasca un raport cu cele văzute la Centru de pregătire pentru tineret şi îl va prezenta conducerii Consiliului Judeţean Timiş, fiindcă tocmai am demonstrat puţin mai sus, prin tranzitivitate, că discoteca-i culturală. Iar domnul Ostaficiuc, liderul CJT, ştie foarte bine astfel de matematici, fiind inginer la bază.
