Galerie Foto

Expoziţie surpriză! Este prima de acest gen la care particip şi s-ar putea ca organizatorii ei, Marie-Jeanne Bădescu şi Mircea Florian Rista, să parafeze cu această ocazie o adevărată premieră, oferindu-ne o nouă formulă de organizare a expoziţiilor. Evenimentul, celebrator prin natura sa, dublat de surpriză, este o întâmplare ce a avut loc în seara de Sânziene, când tânărul pictor timişorean Ciprian Bodea, coborând treptele de la intrarea Galeriei 28, avea să descopere cu uimire că fusese invitat la propria sa expoziţie. Ea se numeşte Deal din Deal şi este prima sa expoziţie personală. Printre cei prezenţi, care au umplut la refuz galeria, era şi fostul său profesor de la Institutul de Arte din Timişoara, Constantin Flondor, precum şi câţiva dintre membrii grupului Noima, grup cu care a debutat în anul 2003.

Expoziţia este o provocare pe mai multe planuri, şi conspiratorii evenimentului par suficient de apropiaţi de artist pentru a-şi permite organizarea lui fără riscul de a fi repudiat intenţiile autorului. În ceea ce mă priveşte, singura mea legătura cu Ciprian Bodea este o pictură de 120×120 cm., care reprezintă un deal verde. Un motiv des folosit în pictura românească contemporană şi a cărui paradigmă dominant romantică a fost pusă la încercare atât de dorinţa artiştilor de a se apropia, cât şi aceea de a se distanţa faţă de tradiţia reprezentării sale pe pânză.

Forme de relief stau mute, nemişcate, reuşind să spună celor ce le privesc cum este să taci. Neaşteptând nimic, ele se uită încremenite afară, netulburate, înspre trupurile noastre. Le lipseşte uimirea. Dealurile doar sunt, spune Marie-Jeanne Bădescu în catalogul expoziţiei. Pictura „Deal din Deal” doar este, aş adăuga la rândul meu. Sub acest îndemn, singurul lucru pe care pot să îl fac este acela de a tăcea şi a lăsa contemplarea să îşi facă jocul liber prin mansardele minţii.

Rezultatul raportării mele în faţa dealului verde al lui Ciprian Bodea este un comentariu interior a cărui materie primă este produsă de impactul vizual cu tabloul, un proces de peisarheologie mentală provocat de imagine şi, nu în ultimul rând, o speculaţie despre ce a simţit artistul.

Ce motiv ar putea să mă facă să îmi pun şevaletul în faţa unui deal? Pădurea, dealul, muntele, sunt locuri enigmatice de refugiu şi supravieţuire. Simţim acest lucru de câte ori ne apropiem de ele. Locurile odată părăsite în istorie invită la o reîntoarcere. Studiile dedicate acestui subiect leagă fascinaţia în faţa dealului de dorinţa noastră de explorare a unei istorii potenţial ascunse între formele sale şi de un escapism din lumea în care trăim. Odată ajuns în faţa dealului, descoperi că suprafaţa pânzei devine un prag între două lumi pe care ai opţiunea să urmăreşti docil realitatea sau să o sublimezi până la limita unui semn iconic. Au făcut-o în mod obsesiv atât plain-air-iştii francezi, cât şi Horia Bernea, căruia generaţiile care l-au urmat, incluzând aceea a lui Ciprian Bodea, îi datorează focusul spre decopertarea arhetipurilor ascunse în formele naturale.

Organizatorii expoziţiei-surpriză şi-au asumat un risc pe care nu avem de unde şti dacă Ciprian Bodea şi l-ar fi asumat vreodată, deşi la vernisaj a fost copleşit de gest. Un risc pe care cercetătorul şi specialistul în calculatoare, domnul Horia Gligor, între altele un colecţionar cunoscut din Timişoara, nu a ezitat să îl exprime la deschiderea vernisajului şi care constă în proximitatea vizuală cu care dealul lui Ciprian Bodea se intersectează prin expresiile sale de tehnică formală cu dealul lui Horia Bernea. Pe unii îi descumpăneşte acest lucru, pe alţii îi stimulează. Personal cred că domnul Mircea Florian Rista, un expert în branding din România, cel care a organizat această diversiune artistică mutând peste noapte lucrările lui Ciprian Bodea de la firma Green Studio, la Galeria 28, a fost stimulat de idea integrării şi recuperării pe care o poate provoca dealul lui Ciprian Bodea în peisajul artistic de astăzi. Surpriza, în acest sens, devine o revelaţie pentru un spirit preocupat în restituirea şi restaurarea unui model care ne atrage atenţia asupra artistului-observator şi autoobservator emotiv al procesului artistic, a importanţei craftului de breaslă meşteşugărească şi continuării tradiţiei.

Dar ce este atât de fascinant legat de deal încât motivul său este reluat cu atâta obstinaţie de-a lungul generaţiilor? În primul rând cred că este sentimentul de pierdere pe care îl suferim în epoca modernă de câte ori asistăm la schimbările şi transformările care au loc în jurul nostru. În perioada anilor ‘70-’80, cercetările teoretice legate de percepţia peisajului natural au făcut obiectul unor studii importante şi au dus chiar la încercarea formulării unei psihologii a peisajului. Ce este remarcabil este faptul că, exact în aceeaşi perioadă, Bernea, Lucian Grigorescu, Paul Gherasim sau Constantin Flondor au formulat un enunţ estetic legat de peisajul din pictură şi au contribuit la crearea unor arhetipuri ce au rămas un model în istoria artei plastice româneşti.

Ciprian Bodea se înscrie în prelungirea unui efort de descifrare a peisajului plecând de la un model care părea epuizat în anii ‘80. În felul acesta, experienţa dealului din deal devine o experienţă legată de moştenirea evolutivă a motivului. Dealul – doar este – oferit printr-o picto-ideo-gramă preluată de acolo de unde fusese lăsată de predecesorii săi. Experienţa sa în faţa motivului este un proces de preluare, prelucrare şi extragere a unor informaţii încifrate în tehnica de reprezentare sau în compoziţie. El se apropie de motiv cu atitudinea unui restaurator imaginativ de stimuli care generează valori estetice noi şi un comportament diferit. Motivul dealului şi istoria sa sunt redeschise în 2011 pentru a fi confruntate cu „dealul total” aflat în ţesătura sensibilă a memoriei sale. De aici încolo Ciprian Bodea trece de la poziţia de restaurator la aceea de constructor, identificând sensuri ascunse ce ţin de orientarea sa într-un spaţiu în care obiectului mental îi sunt atribuite principii de desfăşurare (forma, linie, culoare, textura,) ce ţin de percepţia directă a unui obiect real. Partea cea mai interesantă a experimentului său stă în identificarea unor variabile care ţin de poziţia observatorului aflat în plain-air-ul său mental.

Într-unul dintre tablouri linia orizontului dispare total şi ceea ce este oferit privitorului este un pătrat verde de 120×120 cm, în care se întrezăreşte comisura de întâlnire între ceea ce presupunem că ar fi o întâlnire între dealuri. Scoate imaginar acest tablou din expoziţie şi pune-l într-un anturaj de forme generice şi atunci vei vedea drumul parcurs de Ciprian Bodea în explorarea sa. Dealul lui Ciprian Bodea este un deal a cărui complexitate poate fi descifrată, dacă ne închipuim că observatorul se mişcă în faţa şi în spatele pânzei. Sugestiile oferite de textura fină de „ace de brad” produc o extrapolare a obiectului său în spaţiul expoziţional, de parcă un deal sau un munte ar încerca să survoleze limitele unei ferestre transparente aflate în real. Dealul Total al lui Ciprian Bodea are un genius loci ce este pitit într-un loc mental. Ieşirea sa la peisaj este o invitaţie de revizitare a unui arhetip celebru în arta plastică românească şi de explorare a unei geografii cognitive ce îl pune într-o nouă lumină.

Galeria 28, condusă de Marie-Jeanne Jutea Bădescu şi Ovidiu Bădescu, se află în Timişoara, pe Strada BRÂNCOVEANU 28. Expoziţia este deschisă în perioada iulie-august. Publicul şi colecţionarii interesaţi să o vizioneze sunt rugaţi să telefoneze la tel: 0256-246-599.