Galerie Foto

Dumnezeu este un DJ, spune o piesă a celor de Faithless, dar se poate adapta o altă variantă: un DJ este Dumnezeu. De la începutul unui set, până la ultima piesă din tracklist, sufletul publicului se află în mâinile lui. Căştile i se ridică pe creştet, ca o aură angelică. Când apasă play răspunde rugăciunilor. Nimeni nu lipseşte din peisajul edenic: animatoarele dansează, pe cuburi, ca îngerii, îţi fac semne din… aripi, până şi Sfântul Petru stă la… Poarta Raiului, într-un tricou mulat, inscripţionat security. Într-un fel, viaţa de noapte e  de-a dreptul divină.

Muzica a reuşit mereu să îşi influenţeze auditoriul, fie că acesta din urmă o ascultă ziua sau dansează noaptea în vraja sa. Odată cu evoluţia ei, ascultătorii care gravitează în jurul unui anumit gen îşi schimbă mentalitatea şi gândesc fără inhibiţii.  Alex Icleanu, cunoscut drept DJ Ax-l, s-a plimbat aproape 10 ani pe caruselul nightlife-ului românesc şi a prins meseria din mers.

Alex, de cât timp eşti DJ?

Din 2002. Am început odată cu Chriss Zahary.

De unde a pornit această pasiune?

Eram în liceu, aveam cam 17 ani şi mergeam la tot felul de baluri şi alte gathering-uri de genul ăsta. Erau mai mult evenimente în timpul zilei, dar aşa am ajuns să cunosc clubul Park Place şi să rămân prins în acea atmosferă.

Ce ţi-a plăcut cel mai mult, atunci?

DJ-ii! Eram ahtiat după ce făceau ei acolo, la pupitru. Apoi, m-a prins flama cu house-ul, deşi greu de spus house pe vremea aceea; un fel de dance. Împrietenindu-mă cu câţiva DJ-i, am făcut rost de nişte CD-uri de la ei şi de acolo a pornit totul. Eram curios dacă pot lega melodiile, îi întrebam şi pe ei cum reuşesc şi am învăţat.

Ce a urmat apoi?

Am ajuns cu Zahary la Lemon cu un concept de sound deloc familiar în momentul respectiv (house-ul acela vechi despre care vorbeam).  Era ceva nou şi a mers bine, pentru momentul respectiv. Am fost apoi DJ la Cubanito, după care m-am mutat o perioadă în Bucureşti.

Ce ai făcut în Capitală?

Am fost rezident la clubul Twice, dar am avut gig-uri şi la Gossip.

Cum ai ajuns la Twice?

Patronul de la Cubanito a încercat o strategie de a atrage clineţi cu DJ-i mari din Bucureşti şi i-a adus pe rezidenţii de la Dumars. Ei aveau un gig foarte interesant, semi live: unul punea piese instrumentale, iar celălalt bătea la congas-uri. Era un fel de tribal, dar nu au avut auditoriu. Aşa i-am cunoscut  şi într-o bună zi m-au sunat că e  nevoie de un DJ la Twice. Eram şocat…

Ce ţi-a plăcut în Bucureşti?

Twice-ul era atunci WOW! Clubul avea emisiune la TV, filmată live din venue. Le-a plăcut de mine şi am rămas. După aceea s-a deschis şi Gossip, pe atunci cu profil after hours, iar eu asta pusesem la Lemon. Sigur că lumea nu îi spunea after hours, nu se ştia acest termen, dar asta era cu ce mă ocupam.  Unul din DJ-ii de la Dumars a venit la Twice şi am început împreună o serie de petreceri  tematice cu fete topless. Atunci era cool, acum e de prost gust, că tot am observat acest model foarte recent, chiar în Timişoara.

De ce ai plecat?

Mi s-a făcut dor de Timişoara! Aveam nevoie doar de un impuls mic şi eram gata să plec. L-am şi primit. Westman, noul DJ de la Heaven, m-a contactat pentru un loc la Park Place. Îţi dai seama? Clubul de care am fost îndrăgostit prima dată mă chema ca rezident.

Cu ce te ocupi momentan?

Sunt DJ de patru ani la Club D’arc.

Ce te deosebeşte de alţi Dj-i?

Capacitatea de a putea trece cu succes în revistă mai multe genuri de muzică. Să alternez.

De ce consideri că acesta e un lucru bun?

Pentru că aşa ataci un segment mai larg de public. De obicei, DJ-ii o ţin pe un singur gen toată noaptea şi ajung să obosească publicul.

La ce stadiu a ajuns  viaţa de noapte din Timişoara?

Mie îmi place că se ţin petreceri tot mai multe, în cât mai multe zile din săptămână. Dacă vrei să ieşi marţi la party, ai unde. Că îţi place mai puţin, asta e. Deci alternativele aceastea cred că sunt un atuu. DJ-ii au devenit tot mai originali, iar acesta este încă un aspect pozitiv.

De ce este importantă diversitatea?

Pentru că educarea oamenilor de noapte ţine de DJ. El trebuie să caute muzică cât mai nouă, să vină cu un sound special. Trebuie să meargă şi în alte locuri, să experimenteze pe pielea sa cum pun alţi Dj-i muzică şi cum reacţionează lumea. Învăţând lucruri noi creşti ca om şi ca artist.

Care este sarea şi piperul unei petreceri?

Publicul este cel mai important. Pentru ei sunt organizate evenimentele  şi ei trebuie mulţumiţi. Vibe-ul lor face o petrecere memorabilă sau nu.

Şi cum introduci publicul în vibe?

Mă adaptez situaţiei. Sunt atent ce îi mişcă pe cei care fac iureş în jurul pupitrului şi pun muzică în acea direcţie.

Sunt sigur că ai participat şi ca DJ, şi ca spectator la petreceri reuşite. Au fost şi care nu ţi-au plăcut?

Am fost recent în Spania, într-un club din Valencia , dar nu ca DJ. Când am intrat am auzit Alexandra Stan remixată, apoi Shakira şi un remix spaniol a unei piese semnată Connect-r. M-am luat cu mâinile de cap, nu am intrat nicicum în filmul acela. Însă, în general, viaţa de noapte din Spania e la un alt nivel.

Ce fel de muzică şi place?

Îmi place foarte mult sound-ul din Londra, Anglia. Dubstep, D’n’B – dacă e britanic, sunt mari şanse să fie fără cusur.

Dar DJ?

Ca tehnică îmi place foarte mult DJ Splyce. Chiar m-am bucurat că am avut ocazia să pun muzică împreună  cu el când a venit în România, la Heaven.

Ţi s-a întâmplat vreun lucru ciudat sau amuzant în timpul unui gig?

Da, vroiam odată să bag CD-ul în gura player-ului şi l-am băgat din greşeală sub.  Am fost neatent, nici nu mi-am dat seama. Aştept puţin − No disk. (râde) Ok, zic, Eject! No disk, din nou! (râdem amândoi). Nu era amuzant atunci pentru că eram în mijlocul unui set. Am luat  repede un alt CD să văd de ce e blocat primul, iar acesta intră fără probleme. Abia apoi mi-a ridicat cineva player-ul să îmi arate. Se mai întâmplă…

Cum vezi nightlife-ul timişean pe viitor?

Dacă DJ-ii evoluează, la fel va face şi sound-ul lor şi nightlife-ul deopotrivă.

Ce mesaj ai de transmis publicului tău?

Le mulţumesc celor care sunt deschişi la minte şi au orizonturi largi. Oamenii trebuie să înveţe să gândească în afara cutiei, să experimenteze lucruri noi. Doar aşa pot evolua! Vă aştept la party-uri!