Recenzia mea despre „ Socialist Register 2015: Transforming Classes”, eds. Leo Panitch si Greg Albo (Merlin Press 2014), au fost publicate initial pe Counterfire .

Volumul din 2015 al Socialist Register, revista anuala a teoriei de stanga care dateaza din anii 1960, continua aceeasi tema larga ca si volumul de anul trecut (pe care l-am revazut si pentru Counterfire). Ambele probleme ale revistei sunt preocupate de schimbarile contemporane in structura clasei si politica de clasa.

Luate impreuna, aceste doua volume sunt o reafirmare concertata a centralitatii clasei pentru a intelege societatea si pentru a cartografia viitorul politicii radicale si de stanga. Acest lucru este intr-un moment in care clasa este un concept de moda si clasa muncitoare este privita pe larg ca nu mai este un agent colectiv al schimbarii sociale.

Uneori, se pare ca contributiile sunt atat de diverse incat tema – clasele care transforma – este destul de libera. Clasa conducatoare, clasa de mijloc si clasa muncitoare sunt toate acoperite, ultimii dintre acestia primind partea de atentie a leului.

Array

Exista o acoperire cu adevarat globala, cu optsprezece eseuri (in mare parte de catre academicieni de stanga, cu un context intelectual in marxism), inclusiv contributii pe China, India, Africa de Sud, Turcia, Egipt, Brazilia si Chile. In acest an, exista foarte putine lucruri specifice Marii Britanii – sau de fapt oriunde in Europa – in timp ce exista o serie plina de patru eseuri interconectate dedicate politicii de clasa muncitoare, rezistentei si organizarii din SUA.

Colectia este foarte disparata, dar exista o serie de idei politice de baza care sunt doar impartasite universal intre contribuabili. Acestia considera inca clasa ca fiind un concept relevant; intr-adevar, ei vad de obicei ca fiind diviziunea si relatia fundamentala in societate. Volumul in ansamblu afirma continuitatea centralitatii clasei pentru a da un sens lumii in care traim, prin urmarirea schimbarilor specifice care au loc in compozitia clasei sau in echilibrul de forte dintre clase. Aceasta combinatie de fidelitate fata de clasa de vizionare ca relatie sociala dominanta si flexibilitate in relationarea cu conditiile in evolutie este o mare forta.

De asemenea, este cazul in care participantii, asa cum s-ar putea astepta intr-o revista socialista, sa adopte un punct de vedere partizan al sprijinului pentru interesele clasei muncitoare si pentru diverse forme de rezistenta si organizare a clasei muncitoare. Pentru mine, cea mai interesanta si utila dimensiune a volumului este tocmai analiza unor exemple concrete de politica, rezistenta si organizare a clasei muncitoare, care vine puternic prin mai multe contributii.

Array

Fundalul aici este impactul a 35 de ani de neoliberalism, un efort sustinut de a schimba echilibrul intre capital si forta de munca in favoarea primului.

Asa cum redactorii, Leo Panitch si Greg Albo, noteaza in prefata lor: inegalitatea a crescut „in conditiile politice si in luptele sociale care permit raspandirea si aprofundarea relatiilor sociale capitaliste” (Prefata, px). Cred ca volumele combinate din 2014 si 2015 ar trebui considerate un proiect major in graficul impactului neoliberalismului asupra relatiilor de clasa si a politicii de clasa la nivel mondial, cu o atentie deosebita acordata acelor dezvoltari pline de speranta in organizarea clasei muncitoare, care indica un viitor diferit. .

Un eseu substantial sustinut de Susan Ferguson si David McNally este deosebit de relevant in momentul scrierii, deoarece exploreaza rolul migratiei in formarea contemporana a clasei muncitoare. Este o analiza sofisticata care reuneste diferite elemente intr-un cadru de „reproducere sociala”, facand o treaba excelenta in evidentierea centralitatii muncii migrantilor catre capitalismul global si a explorarii a ceea ce inseamna pentru lucratorii migranti si familiile lor.

Exista un pic prea mare jargon academic, dar argumentele si ideile sunt valoroase.

Autorii considera cu gandire intersectiile dintre clasa, gen si rasa intr-un cadru larg marxist, fiind mereu atenti la rolul fundamental al economiei in conturarea societatii – si la experienta muncii ca fiind integranta a experientei clasei muncitoare – fara a fi reductive.

Politica clasei conducatoare

Reformarea clasei conducatoare este o tema importanta intr-o serie de eseuri, cel mai dramatic in piesa lui Lin Chun despre China. Subiectul este extrem de important, tinand cont de cresterea economica remarcabila a Chinei in ultimii ani si este foarte actual, deoarece scriu acest lucru din cauza tulburarilor financiare din tara. Esecul examineaza modul in care China a fost transformata pe masura ce s-a deschis catre globalizarea capitalista.

In paralel, a existat o schimbare in discursul clasei conducatoare chineze, echilibrandu-se in mod precar intre presupusele beneficii ale unui model din ce in ce mai neoliberal si vechea retorica a comunismului de stat. Un aspect intrigant al discursului schimbator este invizibilitatea completa a oricarei trimiteri la clasa, care, desigur, ar indrepta spre inegalitatile sociale din China si, chiar mai periculos, catre ideea ca poate exista o forta colectiva care poate schimba societatea.

Achin Vanaik, care scrie despre India, este, de asemenea, perceptibil cu privire la schimbarile in politica de clasa conducatoare si dominanta, inclusiv ideile si limbajul implementat pentru a sustine puterea clasei conducatoare. Este o incercare excelenta de a explica modul in care BJP reactionar a ajuns sa inlocuiasca traditionalul dominant dominant al Congresului National Indian ca cel mai de succes partid politic al tarii. Analizeaza criza politica a vechii ordini si radacinile acesteia, in timp ce priveste baza sociala a BJP. Cresterea clasei de mijloc este indispensabila pentru a intelege acest lucru, desi Vanaik evita orice reductionism simplist.

Celalalt punct de referinta esential este ceva care dateaza de la sfarsitul anilor 1980: „o transformare neoliberala in economie este insotita de ascensiunea unei consolidari influentate de Hindutava a„ bunului simt ”social si de o inflexiune autoritara mai puternica din punct de vedere politic” (p.57) .

Evolutii in clasa muncitoare

Doua contributii foarte diferite se concentreaza in special asupra clasei de mijloc: John McCullough scrie despre reprezentarile hollywoodiene ale clasei de mijloc de-a lungul timpului, in timp ce Randy Martin intreaba „ce s-a intamplat cu clasa de mijloc profesionala?”

Cu toate acestea, cele care se concentreaza asupra clasei muncitoare sunt cele care formeaza cu adevarat corpul principal al acestui volum. Aceste eseuri permit o abordare mult mai mare pentru a discuta despre lupta de clasa si actiunea politica, precum si urmarirea evolutiilor in munca si in compozitia materiala a clasei muncitoare. Doua eseuri sunt deosebit de fascinante pentru evolutiile complexe ale miscarilor clasei muncitoare din ultimii ani: unul pe Africa de Sud, celalalt pe Egipt.

Sam Ashman si Nicolas Pons-Vignon evalueaza problemele cu guvernele succesive ANC din Africa de Sud si modul in care miscarea odata puternica, care a unit multi din spatele stindardului sau in lupta pentru a pune capat apartheidului, a fost profund compromisa prin administrarea reducerilor si privatizarilor in functii. Totusi, ceea ce este cel mai interesant este concentrarea pe dezvoltarea alternativelor: in miscarea sindicala, in miscarile sociale si in domeniul politicii electorale, cu o perspectiva importanta asupra modului in care acestea interactioneaza intre ele.

Marea federatie sindicala COSATU a suferit o criza tocmai datorita relatiei sale cu guvernul ANC, ceea ce a dus la unele evolutii noi de speranta. Sindicatul lucratorilor metalici NUMSA s-a mutat in stanga si a fost in conflict repetat cu ANC. Autorii concluzioneaza:

„Faptul ca actuala contestatie din Africa de Sud, condusa de o uniune radicala si care implica un numar tot mai mare de lucratori, combina o puternica contra-miscare la neoliberalism cu o viziune politica socialista are o importanta globala” (p.108).

Joel Beinin si Marie Duboc se concentreaza asupra luptelor muncitorilor din Egipt de la revolutia care a rasturnat Mubarak la inceputul anului 2011. Este revigorant sa vezi o atentie atat de atenta asupra acestei dimensiuni vitale a revoltarilor Egiptului din ultimii ani. Eseul afiseaza dezvoltarea pe termen lung a luptelor pentru miscarea fortei de munca de-a lungul catorva ani – inainte si dupa revolutie – si identifica grevele de dinainte de 2011 ca un flux principal care curge in evenimentele revolutionare.

De asemenea, atrage atentia asupra rolului restructurarii neoliberale pe termen lung a economiei egiptene in alimentarea revoltei clasei muncitoare. Se incheie cu o evaluare sobra a politicii egiptene, incepand cu 2014, recunoscand ca esecul stangii de a dezvolta o alternativa politica coerenta si organizata la fortele politice principale a fost (si ramane) un obstacol imens pentru schimbarile sociale si economice pozitive.

Clasa in secolul XXI

Poate cea mai larga contributie este a lui Hugo Radice; „Teoria clasei si politica de clasa de azi” este la fel de zdrobitoare asa cum sugereaza titlul sau. Punctul de plecare al lui Radice este sondajul BBC din 2013 care a prezentat sapte clase diferite in societatea britanica moderna. El recunoaste ca acest model reflecta o fragmentare autentica in societate, dar este, de asemenea, critic in acest sens, nu in primul rand pentru ca nu reuseste sa identifice modul in care clasele sociale interactioneaza intre ele si nu implica niciun sens al luptei de clasa.

El sugereaza ca avem nevoie de o analiza de clasa care sa se lupte atat cu o polarizare crescuta, cat si cu o fragmentare crescuta si care sa inteleaga conflictul social dintre clase (si semnificatia acesteia pentru cum evoluam ca societate).

Acest lucru il determina sa se angajeze direct cu scrierile lui Marx, si relevanta lor astazi, si o discutie interesanta despre clasa de mijloc, compozitia si relatia cu alte clase. El este sensibil la diferitele interpretari marxiste ale clasei de mijloc si ofera un rezumat care provoaca gandirea modului in care a evoluat clasa de mijloc.

Radice concluzioneaza cu cateva observatii binevenite despre importanta continua a muncii ca element central al modului in care se creeaza si se reproduc diviziunile de clasa, identificand si cateva tendinte importante in lumea muncii sub impactul neoliberalismului. Cu toate acestea, comentariile sale cu privire la rezistenta si organizare la locul de munca sunt destul de mai vagi si foarte putin dezvoltate.

Clasa muncitoare americana

Volumul se incheie cu o serie de patru piese despre clasa muncitoare americana, politicile si organizatiile sale, care au fost luate impreuna sunt denumite un „simpozion” asupra Muncii si stanga in SUA. Le-am gasit fascinante, mai ales cand sunt citite impreuna. Desi nu exista un dialog direct intre ele, exista un sentiment de coerenta si de contributii diferite care se adauga la o intelegere generala a subiectului.

Kim Moody si Charles Post, intr-o piesa autorizata in comun, ofera o imagine de ansamblu utila asupra declinului pe termen lung al puterii muncii in societatea americana, urmarind declinul numeric, birocratia si scaparea sindicatelor. Acestia analizeaza relatia dintre acestea si schimbarile economice majore si politicile din ultimele decenii.

Totusi, ei, de asemenea, mai mult speram – rezuma cateva strategii de reinnoire, referindu-ne la exemple concrete a celor deja facute si indicand ceea ce ar putea merita generalizat. Campania de catre lucratorii fast-food si de sustinatorii acestora este un bun exemplu; miscarea profesorilor din Chicago este alta. Acestea sunt exemple de lupte care au incorporat tactici de miscare sociala si au fost legate de recrutarea sindicala si consolidarea capacitatilor.

Luptele si formele de organizare concrete sunt cele care furnizeaza cea mai mare parte a materialului pentru celelalte trei contributii la simpozion. Una numita „Noua organizatie a clasei muncitoare si miscarea sociala de stanga” dezvolta tema interactiunii dintre organizatiile traditionale de muncitori si metodele de lupta cu miscarile sociale si problemele pe care le sustin. Gama de exemple este extrem de intuitiva si ofera un sentiment puternic al modului in care miscarea fortei de munca ar putea fi construita din nou.

O alta piesa are o viziune indelungata, examinand evolutia luptei si a organizarii clasei muncitoare de la boomul postbelic, care a concluzionat ca sindicatele mai puternice si mai combative raman indispensabile pentru orice proiect de reinnoire de stanga, in acelasi timp, intelegand ca aceasta va ia forme care reflecta realitati schimbate.

Intre timp, contributia lui Jane McAlevey este un studiu de caz convingator despre construirea de sindicate in randul lucratorilor din spitale, care impartaseste succese importante din care putem invata si inspira, fiind totodata extrem de realist in ceea ce priveste limitarile.

Bogatia materialelor cu privire la schimbarile sociale

In ansamblu, acest volum este o valoare foarte importanta pentru prima versiune de anul trecut in proiectul revistei de analiza a societatii de clasa si a politicii de clasa din lumea de azi. Acesta restabileste simultan centralitatea clasei si urmareste cele mai importante schimbari in munca, compozitia clasei si echilibrul de forte intre capital si munca. Este cu adevarat global, care este atat o forta, cat si o slaba slaba: in mintea mea, nu are suficienta concentrare.

Unele contributii au, regretabil, un stil prea academic, desi altele sunt destul de lucide. Mai presus de toate, cu toate acestea, exista o multime de materiale despre lupte concrete, dezbateri politice si modalitati de organizare, exemplificand angajamentul general nu numai pentru analiza clasei, ci pentru rolul clasei muncitoare in transformarea sociala.

Actiune