Marc Garneau pe Privilege | openparliament.ca

Domnule Presedinte, ma ridic azi ca raspuns la intrebarea de privilegiu ridicata luni, 27 februarie, de ministrul sigurantei publice si, de asemenea, la interventia in consecinta a secretarului parlamentar la liderul Camerei guvernului.

Analizand observatiile lor, am ajuns la concluzia ca argumentul lor este intr-adevar format din trei plangeri distincte si observatiile mele se vor ocupa de ele ca atare.

As dori sa spun de la bun inceput ca am inteles jena ministrului de a aduce detaliile vietii sale personale pe taramul discutiilor publice.

Introducerea proiectului de lege C-30 a provocat o rascoala in toata tara. Milioane de canadieni si-au exprimat nemultumirea si si-au exprimat opozitia fata de aceasta legislatie. Faptul ca suntem astazi aici in dezbaterea acestei probleme este o dovada in acest sens.

Prima parte a plangerii ministrului trateaza problema contului de Twitter Vikileaks. Domnule Presedinte, dupa cum va reamintiti fara indoiala, liderul meu a abordat implicarea unui membru al personalului liberal la inceputul acestei saptamani si a oferit scuze nerezervate in acest sens. Acestea fiind spuse, am fi sperat ca ministrul va accepta aceasta scuza cu privire la Vikileaks si va considera problema inchisa. Cu toate acestea, daca insista sa traga problema, as dori sa mentionez cateva lucruri.

In primul rand, el afirma ca resursele Camerei Comunelor au fost utilizate pentru a crea contul. Ar trebui sa-i reamintesc ministrului ca aceasta nu este o chestiune de privilegiu, ci o chestiune rezervata Consiliului Economiei Interne. Un extras din Legea Parlamentului Canada care se ocupa de autoritatea exclusiva, in subsectiunea 52.

Array

6 (1), explica urmatoarele:

Consiliul de administratie are autoritatea exclusiva de a stabili daca orice folosire anterioara, actuala sau propusa de catre un membru al Camerei Comunelor, a oricaror fonduri, bunuri, servicii sau spatii puse la dispozitia acelui membru pentru indeplinirea functiilor parlamentare este sau era adecvata, avand in vedere indeplinirea functiilor parlamentare ale membrilor Camerei Comunelor, inclusiv daca o astfel de utilizare este sau este adecvata, tinand cont de intentia si scopul statutelor facute in conformitate cu subsectiunea 52.5 (1).

Efectul acestei sectiuni in act este clar. Problema utilizarii resurselor Casei este domeniul unic si exclusiv al Consiliului de economie interna. In cazul in care ministrul crede in continuare ca a fost un cost suportat de crearea site-ului Twitter, ii recomand sa il ia cu consiliul de administratie. Nu am nicio indoiala, dle presedinte, ca dvs. si intregul consiliu veti trata aceasta problema in mod adecvat.

Daca ministrul considera ca reputatia sa a fost afectata ca urmare a lansarii acestui document disponibil public si ca acest lucru reprezinta in sine o incalcare a privilegiului, l-as referi, si, intr-adevar, toti membrii, la pagina 111 din O’Brien si Bosc unde hotararea din 1987 a presedintelui Fraser afirma:

Privilegiile unui membru sunt incalcate de orice actiune care i-ar putea impiedica indeplinirea atributiilor si functiilor. Este evident ca prejudiciul injust al unei reputatii ar putea constitui un astfel de impediment. Desfasurarea normala a unui membru care s-a simtit defaimat ar fi acelasi cu cel al oricarui cetatean, apeland la instantele judecatoresti in conformitate cu legile defaimarii, cu posibilitatea daunelor pentru a inlocui vatamarea care ar putea fi comisa. Cu toate acestea, in cazul in care presupusa defaimare are loc pe podeaua Camerei, acest recurs nu este disponibil.

In aceasta hotarare, presedintele Fraser le reaminteste cu intelepciune membrilor ca, acolo unde exista o cale normala de recurs, instantele in caz de defaimare, ar trebui urmata aceasta cale normala.

Avand in vedere demisia persoanei implicate si scuza clara de catre membru pentru Toronto Center, consideram ca aceasta problema este inchisa.

A doua plangere a vizat amenintarile grupului international care se numeste „anonim”. Acesta a fost principalul argument argumentat de ministru si extins pe larg in discursul secretarului parlamentar. Cred ca este oportun sa notam inca de la inceput ca, da, intr-adevar, exista in mod clar amenintari. Cu toate acestea, inainte de a gasi o incalcare a privilegiului prima facie, cred ca este foarte atent sa avem in vedere aici ca intelegem pe deplin cu ce avem de-a face.

In primul rand, cine este acest grup numit Anonim? Pe scurt, este vorba despre un cabal international al hackerilor criminali din 2003, care au inchis site-urile Departamentului de Justitie al SUA si FBI, care au intrat in liniile telefonice din Scotland Yard. Acestia sunt responsabili pentru atacurile impotriva MasterCard, Visa, Sony si guvernele SUA, Marea Britanie, Turcia, Australia, Egipt, Algeria, Libia, Iran, Chile, Columbia si Noua Zeelanda.

Aceasta nu este deloc in aceeasi liga ca Vikileaks. Nu avem de-a face cu actiunile unui singur membru al unui alt partid. Aceasta este o organizatie criminala internationala.

Sunt obligat sa intreb ce s-ar realiza prin trimiterea acestei chestiuni Comitetului permanent pentru procedura si afaceri interne. Cea de-a cincea editie a lui Beauchesne noteaza problema abordarii acestor probleme la pagina 23, unde precizeaza:

Amenintarile directe care incearca sa influenteze actiunile deputatilor in Camera sunt, fara indoiala, incalcarea privilegiului. Cu toate acestea, acestea ofera probleme grave Casei. Adesea sunt facute anonim si este foarte rar posibil ca Casa sa le examineze satisfacator. Practica obisnuita astazi este de a transforma responsabilitatea investigarii lor catre fortele obisnuite ale legii.

Prin aceasta, Beauchesne inseamna clar ca aceste amenintari vor fi tratate de politie si instante.

Acest lucru ne aduce intr-un alt punct. Din pacate, in aceasta epoca, amenintarile impotriva ministrilor si, intr-adevar, prim-ministru apar prea des. Trebuie doar sa iesi afara si sa vada motorul de securitate al primului ministru pentru a intelege ca GRCM crede ca exista amenintari credibile facute in mod regulat impotriva premierului. Nu cred ca premierului ii place pur si simplu sa fie escortat de mai multe vehicule in timp ce sta in spatele a patru centimetri de geam antiglont.

Probabil ca aceste amenintari sunt facute de oameni care se simt nedreptatiti de guvern in vreun fel. Acestea nu sunt amenintari ale vecinilor sau ale oamenilor suparati, care au fost taiate in trafic de catre primul ministru. Cu alte cuvinte, aceasta nu este o ranchiuna personala, ci una legata de rolul sau de prim-ministru al Canadei.

Cu toate acestea, aceste amenintari nu au fost aduse in aceasta Camera pentru a fi tratate ca incalcari ale privilegiului. Aceste amenintari sunt tratate, asa cum ar trebui sa fie, de politie, de GRC si, probabil, de CSIS, acolo unde este nevoie.

Asa cum am aratat anterior in documentele lui Beauchesne, nu ar fi cazul sa aducem aceste probleme la Camera, intrucat nu s-a putut realiza nimic prin studierea acestor amenintari in comisie. De fapt simpla sugestie suna destul de prost. Acestea sunt amenintari facute de infractori si ar trebui sa fie tratate de politie, simplu si simplu.

Al doilea motiv pentru care acestea nu sunt tratate in Camera este faptul ca sunt, in esenta, amenintari facute impotriva Guvernului Canada, nu membru al Calgary Southwest. Rolul sau de parlamentar local are o mica relevanta pentru cei care produc aceste amenintari. Rolul sau de prim-ministru il face din pacate un obiectiv.

In mod similar in cazul amenintarilor de la Anonim pentru ministrul sigurantei publice, aceste amenintari sunt indreptate catre ministru in rolul sau de ministru al sigurantei publice, nu ca membru al Parlamentului pentru Provencher.

In esenta, acestea sunt amenintari impotriva guvernului Canadei facute de infractori. Privilegiul parlamentar al lui Joseph P. Maingot in Canada este instructiv in acest sens. Pe pagina 191 el precizeaza:

– privilegiul parlamentar este preocupat de drepturile speciale ale membrilor, nu in calitatea lor de ministri sau de lideri de partid, bici sau secretari parlamentari, ci strict in calitatea lor de deputati in activitatea lor parlamentara.

Anonymous has threatened to release information about the minister if he does not withdraw Bill C-30 and step down as minister. This is clearly a threat, but they are not asking the member for Provencher to vote against a bill, speak against it or take some other action as a member of the House, or even for the member for Provencher to step down as an MP. They are asking the minister to withdraw a bill from Parliament, the House and the Senate, and to step down as a minister of the crown.

Din nou, acestea sunt in mod clar amenintari facute de infractori, totusi sunt amenintari impotriva Guvernului Canadei si, ca atare, nu ar trebui tratate ca chestiuni de privilegiu, ci in schimb sa fie cercetate de GRC pentru a se asigura ca acesti infractori sunt adusi in justitie. Nu este un rol adecvat ca Camera sa inlocuiasca sistemul normal de justitie penala si as avertiza ca o constatare a incalcarii privilegiilor de prima facie ar putea face exact acest lucru.

In cele din urma, la a treia si ultima plangere, care a abordat problema de a fi inundat de apeluri telefonice si astfel, impiedicandu-l astfel sa isi indeplineasca functiile, as dori sa citez din hotararea presedintelui Sauve din 15 iulie 1980, citata la pagina 117 din O’Brien si Bosc. Acesta prevede:

While I am only too aware of the multiple responsibilities, duties, and also the work the member has to do relating to his constituency, as Speaker I am required to consider only those matters which affect the member’s parliamentary work. That is to say, whatever duty a member has to his constituents, before a valid question of privilege arises in respect of any alleged interference, such interference must relate to the member’s parliamentary duties. In other words, just as a member is protected from anything he does while taking part in a proceeding in Parliament, so too must interference relate to the member’s role in the context of parliamentary work.

Indeed, it was for this very reason that we have not raised a question of privilege regarding the efforts of the New Democratic Party to systematically attempt to clog the phone lines of the member for Saint-Maurice—Champlain. I say “systematically” because they are using a system of robocalls to call constituents in the member’s riding and telling them to simply press a number on the phone to be connected immediately to the constituency office, thereby flooding it. These types of underhanded, dirty tricks by the NDP are unfortunate and certainly no way to do politics and are motivated by either a sense of revenge against the member or perhaps a dire warning against their own caucus members. In any event, while they may clog the phone lines of the constituency office for a time, they do not constitute a breach of privilege, which is why we did not raise it.

Mr. Speaker, in your ruling pertaining to the question of privilege raised by the member for Mount Royal on November 16, 2011, you stated:

There is no doubt that he has been bombarded by telephone calls, emails and faxes from concerned and confused constituents. However, the Chair has great difficulty in concluding that the member has been unable to carry out his parliamentary duties as a result of these tactics.

In his May 5, 1987 ruling Speaker Fraser stated:

Given all the circumstances in this case, I am sure that the Minister’s capacity to function as a Minister and Member of this House is in no way impaired.

In conclusion, the only one of the three complaints that even approaches a breach of privilege is the matter dealing with the group Anonymous. While that instance clearly does involve threats and intimidation, these are made against the minister in his role as a minister, not as a member. As such, they do not constitute a breach of privilege. While they are a matter of concern for all members of the House, they remain threats made by criminals to a minister of the Crown, and as such are better handled by the RCMP and other appropriate authorities.