Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei (MAE) si NATO vor gazdui marti, 10 noiembrie, conferinta anuala a Aliantei privind controlul armelor, dezarmarea si neproliferarea armelor de distrugere in masa, intr-un format de videoconferinta.

Intalnirea va fi deschisa de ministrul Bogdan Aurescu si de secretarul general NATO Jens Stoltenberg, iar ambele discursuri pot fi urmarite online.

„Presupunand ca gazduieste si organizeaza evenimentul este o expresie concreta a contributiei Romaniei la eforturile Aliate de a consolida arhitectura globala privind controlul armelor, dezarmarea si neproliferarea armelor de distrugere in masa”, a declarat un comunicat MAE trimis joi.

Printre invitatii celei de-a 16-a sesiuni a conferintei se numara Gustavo Zlauvinen, presedintele desemnat al Conferintei de evaluare a tratatului de neproliferare nucleara si Izumi Nakamitsu, subsecretar general al ONU si inalt reprezentant pentru dezarmare. La conferinta va participa si secretarul de stat pentru afaceri strategice, Dan Neculaescu.

Conferinta va marca 50 de ani de la intrarea in vigoare a Tratatului privind neproliferarea armelor nucleare si va oferi un cadru pentru dezbatere in vederea Conferintei de evaluare a acestui tratat programata pentru august 2021.

Potrivit MAE, evenimentul era programat sa aiba loc la Bucuresti in martie, „ca recunoastere a inaltului profil al Romaniei in NATO”, dar a fost reprogramat in format videoconferinta din cauza pandemiei COVID-19.

Conferinta anuala privind controlul armelor, dezarmarea si neproliferarea armelor de distrugere in masa este unul dintre evenimentele anuale emblematice ale NATO, care isi propune sa ofere aliatilor o platforma deschisa de interactiune pe aceasta tema cu statele partenere, alte state invitate si organizatiile internationale relevante.

Problema ramane controversata in randul celor 26 de aliati, in parte, deoarece reflecta mai general dezbaterea despre viitorul NATO. Cei care cred ca NATO ar trebui sa se concentreze asupra misiunilor sale de baza – apararea teritoriului si a intereselor aliate – tind sa sustina ca contributia NATO la controlul armelor este marginala si ar trebui sa ramana asa. Conform acestui punct de vedere, alianta ar fi bine sfatuita sa se concentreze asupra stapanirii cu succes a provocarilor cheie, cum ar fi incurajarea stabilitatii in Afganistan, si pentru a evita distragerea atentiei de probleme secundare si potential divizive, cum ar fi controlul armelor si neproliferarea.

In schimb, altii cred ca, pentru a ramane relevanta, NATO trebuie sa-si accelereze transformarea dintr-o alianta militara intr-o organizatie politica. Ei tind sa vada controlul armelor ca pe un supliment util si necesar la portofoliul aliantei. Din aceasta perspectiva, controlul armelor si neproliferarea sunt instrumente pe care NATO trebuie sa le foloseasca pentru a consolida securitatea europeana si globala.

Cu siguranta, NATO nu poate evita problema complet. Membrii NATO in mod individual si alianta in ansamblu articuleaza in mod regulat pozitii privind controlul armelor, in special controlul armelor conventionale. Mai mult, pozitia militara a NATO are o influenta asupra eforturilor de reducere a armamentelor si de control al raspandirii armelor de distrugere in masa (ADM). Exact cum se desfasoara dezbaterea asupra conceptului strategic si unde se plaseaza administratia Obama in dezbatere ar putea afecta problemele de la acordurile de arme conventionale pana la viitorul Tratatului de neproliferare nucleara (TNP).

Mai mult, pe masura ce dezbaterea se incheie, membrii NATO vor trebui sa raspunda la o serie de intrebari specifice si dificile: ce relatie vor aliatii cu Rusia? NATO trebuie sa se bazeze pe armele nucleare pentru securitate colectiva? In ce masura ar trebui sa se implice operational alianta militara in eforturile de contraproliferare?