Uniunea Europeana se apropie din ce in ce mai mult de reformarea politicii sale de migratie, o oportunitate o data la o generatie de a stabili reguli coerente pentru toate statele membre. Dar mai este de lucru inainte de a ajunge la linia de sosire. Reforma este un set complex de cinci acte legislative interconectate, cunoscut sub numele de Noul Pact privind migratia si azilul.
In ciuda numelui sau, Pactul este abia nou: a fost prezentat de Comisia Europeana in septembrie 2020 ca una dintre propunerile emblematice ale presedintelui Ursula von der Leyen si a devenit rapid subiectul unui control intens al presei, atat datorita naturii sale inovatoare, cat si datorita dezbatere acerba pe care a provocat-o in randul liderilor UE.
Pactul se doreste a fi un cadru legal holistic, atotcuprinzator, care poate intoarce pagina cu privire la gestionarea ad-hoc a crizelor din ultimul deceniu, in care tarile au luat masuri unilaterale si necoordonate pentru a face fata sosirii solicitantilor de azil.
Aceste politici de sine statatoare au subminat grav procesul decizional colectiv al Uniunii si deseori au facut ca Bruxelles-ul sa para un spectator fara importanta in ceea ce este probabil cea mai exploziva problema politica de pe ordinea de zi.
„Migratia este o provocare europeana care necesita un raspuns european”, a spus Ursula von der Leyen de mai multe ori.
Pactul prevede reguli precise si previzibile care stabilesc sarcinile statelor membre si institutiilor UE in conditii normale si exceptionale, astfel incat nimeni sa nu fie nevoit sa se intrebe „ce acum?” de fiecare data cand o frontiera externa este sub presiune.
Scopul final este de a gasi echilibrul perfect intre responsabilitatea natiunilor din prima linie, precum Italia, Grecia si Spania, care sunt cele care primesc cea mai mare parte a solicitantilor de azil, si principiul solidaritatii pe care alte tari ar trebui sa-l sustina.
Cele cinci piese principale ale Pactului sunt:
- Regulamentul de screening
- Regulamentul Eurodac modificat
- Regulamentul modificat privind procedurile de azil (APR)
- Regulamentul privind gestionarea azilului si a migratiei (AMMR)
- Regulamentul de criza si forta majora
Proiectele de lege sunt supuse procedurii legislative ordinare: Parlamentul European si Consiliul UE convin mai intai asupra pozitiilor lor separate, apoi se reunesc pentru a elabora un text de compromis. Dupa aceea, noul text trebuie sa fie aprobat de cele doua institutii: mai intai parlamentari si mai tarziu, statele membre.
In urma unei mantre „nimic nu este de acord pana cand totul este de acord”, progresul a fost dureros de lent. Dar un nou impuls politic la inceputul acestui an a revigorat speranta ca intregul pachet ar putea fi incheiat inainte de alegerile europene din 2024.
Iata ce trebuie sa stiti despre Noul Pact privind migratia si azilul.
Reglementarile Screening si Eurodac
Aceste doua sunt cele mai tehnice acte legislative si sunt, in general, considerate „cel mai putin controversate” ale Pactului, ceea ce le face cel mai probabil sa fie finalizate primele.
Regulamentul de screening prevede o procedura prealabila de intrare pentru o examinare rapida a profilului unui solicitant de azil. Se va aplica cetatenilor din afara UE care trec neregulamentar pe teritoriul blocului, care sunt adusi la tarm in cadrul unei operatiuni de cautare si salvare sau care sunt retinuti dupa ce au eludat controalele la frontiera.
Procedura va colecta informatii despre identitatea migrantului, amprentele digitale si imaginea faciala, impreuna cu verificari de sanatate, securitate si vulnerabilitate. Nu ar trebui sa dureze mai mult de cinci zile. Odata stranse toate detaliile, autoritatile nationale vor putea decide urmatorul pas in procesul de azil.
Dovezile biometrice vor fi stocate in Dactiloscopia Europeana (Eurodac), baza de date pe scara larga a UE care permite tarilor sa verifice noile cereri de azil fata de cele care au fost inregistrate in trecut. Eurodac este in vigoare din 2003 si este utilizat de cele 27 de state membre, Islanda, Norvegia, Elvetia si Liechtenstein.
Principala schimbare in temeiul Regulamentului Eurodac modificat este o schimbare a atentiei de la numararea cererilor individuale la numararea solicitantilor individuali. Teoretic, acest lucru va ajuta autoritatile sa recunoasca solicitantii anteriori, sa impiedice refugiatii sa se deplaseze intre tari si sa accelereze intoarcerea celor ale caror cereri sunt respinse.
Situatia actuala : Consiliul si-a aprobat mandatul cu privire la ambele regulamente la 22 iunie 2022, in timp ce Parlamentul European a ajuns la pozitia sa comuna cu privire la Eurodac la 12 decembrie 2022 si la screening la 20 aprilie 2023.
Negocierile au loc separat si sunt cele mai avansate din pachetul de cinci piese. Pana acum, au existat patru runde de discutii despre Screening si sase despre Eurodac, cel mai mare numar conform Pactului.
APR si AMMR
Nu va lasati pacaliti de acronimele impronunciabile: aceste doua proiecte de legi sunt cheia reformei migratiei si sunt discutate impreuna ca coloana vertebrala a Pactului. Niciuna dintre ele, insa, nu modifica principiul calauzitor al politicii de migratie a UE: prima tara de sosire devine tara insarcinata cu cererea de azil.
Regulamentul modificat privind procedurile de azil (APR) vine imediat dupa screening, atunci cand migrantul solicita in mod oficial protectie internationala. Prezinta doua posibilitati:
- Procedura de frontiera pentru solicitantii care provin dintr-o tara cu o rata scazuta de recunoastere (cum ar fi Tunisia, Egipt, Maroc si Pakistan), au furnizat informatii frauduloase sau prezinta un risc pentru securitatea nationala. Autoritatile nu vor permite acestor solicitanti sa intre pe teritoriul national si ar putea recurge la masuri de detentie. Procedura de frontiera ar trebui sa dureze maximum 12 saptamani. Daca cererea este respinsa, autoritatile vor avea la dispozitie inca 12 saptamani pentru a returna migrantul intr-o tara straina.
- Procedura normala de azil pentru ceilalti solicitanti, inclusiv minorii neinsotiti si familiile cu copii sub 12 ani. Tarile ar putea permite solicitantilor sa intre pe teritoriul lor si sa le ofere cazare.
Conform regulamentului, toate cele 27 de state membre ar trebui sa aiba, in orice moment, suficiente resurse pentru a procesa un numar minim de cereri de azil si decizii de returnare. Consiliul a stabilit aceasta „capacitate adecvata” la 30.000 pe an pentru intregul bloc.
In continuare, este Regulamentul de gestionare a azilului si a migratiei (AMMR), care stabileste elementul cel mai revolutionar al Pactului: un sistem de „solidaritate obligatorie” care va fi declansat atunci cand unul sau mai multe state membre sunt supuse „presiunii migratorii”.
Sistemul va obliga alte tari sa ajute prin trei optiuni diferite:
- Relocarea unui numar de solicitanti de azil pe teritoriul lor.
- Plateste o contributie pentru fiecare solicitant de azil pe care refuza sa-l mute.
- Finantati suportul operational, cum ar fi personalul, facilitatile si echipamentele tehnice.
Angajamentele vor fi canalizate intr-un „pool de solidaritate” la care tarile aflate sub presiune pot accesa. Comisia Europeana insista ca niciun stat membru nu va fi fortat sa mute migranti daca acestia asista prin oricare dintre celelalte doua optiuni.
Situatia actuala : Parlamentul European a convenit asupra unei pozitii comune privind DAE la 28 martie a acestui an si asupra AMMR o luna mai tarziu, pe 20 aprilie.
Pentru statele membre, progresul mult asteptat a avut loc pe 8 iunie, in urma discutiilor maraton din Luxemburg, unde au stabilit un obiectiv obligatoriu de 30.000 de relocari anuale si o contributie de 20.000 EUR per solicitant de azil. De asemenea, au propus ca mai multi migranti, inclusiv cei salvati pe mare, sa fie eligibili pentru procedura de frontiera.
Colegislatorii au purtat pana acum patru runde de negocieri cu privire la cele doua dosare critice.
Regulamentul de criza
Aceasta este ultima piesa a puzzle-ului labirintic.
Regulamentul de criza stabileste reguli exceptionale care se vor aplica numai atunci cand sistemul de azil al blocului este amenintat de o sosire brusca si masiva a refugiatilor, asa cum a fost cazul in timpul crizei migratiei din 2015-2016, sau de o situatie de forta majora, precum COVID- 19 pandemie.
In aceste circumstante, autoritatilor nationale li se va permite sa aplice masuri mai dure, cum ar fi extinderea procedurii de frontiera si perioada de detentie a solicitantilor respinsi de la 12 la 20 de saptamani.
ONG-urile au criticat aceste derogari, avertizand ca acestea ar putea duce la izolare pe scara larga, ar putea degrada revizuirea cererilor de azil si pot creste riscul de respingere (trimiterea migrantilor inapoi in tari in care se confrunta cu vatamari grave).
Regulamentul de criza se bazeaza pe AMMR si prevede o implementare mai rapida a celor trei masuri de solidaritate, inclusiv transferul cererilor de azil intre statele membre pentru a usura sarcina impusa unei tari de sosire.
Situatia actuala : Parlamentul European si-a aprobat pozitia comuna la 20 aprilie a acestui an, in timp ce Consiliul si-a dat unda verde mandatului la 4 octombrie, completandu-si lista de sarcini . Intr-o schimbare notabila, Consiliul a eliminat posibilitatea acordarii „protectiei imediate” refugiatilor care fug de o situatie de pericol extraordinar, cum ar fi un conflict armat.
