Dupa ce s-a bazat pe un model de imprumut pentru a construi timp de decenii, Beijingul trebuie sa faca alegeri dificile cu privire la piata imobiliara a tarii si viitorul economic. Cand boom-ul imobiliar din China parea un pariu unilateral, parintii lui Gary Meng au cumparat un apartament de la China Evergrande, cel mai mare dezvoltator al tarii. Curand, compania a sunat cu un alt argument: sa-si gestioneze averea.
A fost o afacere buna, fara riscuri, credea familia. Evergrande a avut recunoastere globala si a fost o companie importanta din punct de vedere politic, aflata in centrul economiei in crestere a Chinei. Si-au investit toate economiile.
Apoi s-a intamplat de neconceput. In 2021, Evergrande a intrat in neplata, reprezentand inceputul unei crize imobiliare care a zguduit economia Chinei, a doborat unele dintre cele mai mari companii ale sale si a lasat cumparatorii de case sa astepte peste un milion de apartamente. Saptamana trecuta, o alta companie imobiliara aflata in conflict, Country Garden, a declarat ca a ramas fara numerar, semnaland ca cel mai rau ar putea sa vina. Companiile au o datorie totala de 500 de miliarde de dolari si se confrunta cu obstacole critice in saptamanile urmatoare.
Capacitatea Beijingului de a incetini prabusirea este acum pusa la indoiala, deoarece consumatorii continua sa manifeste o lipsa de interes pentru cumpararea de proprietati imobiliare, chiar si in timpul unei sarbatori recente din Saptamana de Aur, de obicei o perioada exceptionala pentru vanzari.
Criza locuintelor a reprezentat o provocare acuta pentru conducerea politica a Chinei: incearca sa intarce tara de dependenta de decenii de imobiliare pentru a stimula cresterea economica, dar acest lucru agraveaza o criza de incredere. Pietele financiare pun la indoiala viitorul miracolului economic al Chinei, iar gospodariile isi abandoneaza increderea in promisiunea Partidului Comunist Chinez privind un viitor economic mai bun.
„In trecut, am crezut in guvern, in partid si in tara”, a spus dl Meng, a carui familie a investit 300.000 de dolari in bratul de gestionare a averii a Evergrande si inca ii datoreaza 194.000 de dolari. Avertizat de politie sa nu depuna o plangere la nivelurile superioare ale guvernului, dl Meng a spus ca increderea a fost testata. „Acum pot doar sa spun ca sunt destul de amar dezamagit”, a spus el.
Economistii, investitorii si bancile centrale din intreaga lume avertizeaza asupra riscurilor pentru stabilitatea financiara a Chinei, cerand Beijingului sa actioneze pentru a stabiliza criza imobiliara. Economistul-sef al Fondului Monetar International, Pierre-Olivier Gourinchas, a declarat saptamana trecuta ca criza imobiliara din China submineaza increderea si provoaca dificultati financiare.
„Problema este grava”, a spus el la un summit al factorilor de decizie din Marrakech, Maroc. Atat Banca Mondiala, cat si FMI si-au redus perspectivele de crestere pentru economia Chinei.
China trebuie sa se recalibreze, potrivit economistilor, pentru a fi mai putin dependenta de investitii in domenii precum infrastructura si imobiliare si mai dependenta de consumatori.
„Provocarea a fost incercarea de a oferi sectorului suficient sprijin pentru a face fata tranzitiei fara a stimula o alta bula imobiliara sau o revenire care sa inrautateasca aceste probleme”, a declarat Julian Evans-Pritchard, seful de tara din China la Capital Economics, o firma de cercetare. „Pentru a obtine o redresare a economiei”, a adaugat domnul Evans-Pritchard, „aveti cu adevarat nevoie ca sectorul imobiliar sa se stabilizeze”.
Oficialii chinezi au incercat sa puna un plafon sub scaderea vanzarilor imobiliare in ultimele saptamani, dar pana acum cu un efect redus. Country Garden nu a reusit sa faca o plata pentru o datorie de aproape 200 de miliarde de dolari marti si inca mai are peste 400.000 de apartamente pe care le-a vandut, dar nu a terminat de construit.
Modul in care piata imobiliara a ajuns sa fie in centrul economiei Chinei era de mult timp in devenire. De ani de zile, toata lumea a pariat pe locuinte. Administratiile locale si-au aliniat cuferele cu veniturile din vanzarea terenurilor. Familiile au investit in apartamente. Locuri de munca pentru constructori, pictori, peisagisti si agenti imobiliari erau din abundenta.
Inainte ca prabusirea sa sa declanseze criza imobiliara, Evergrande a fost o poveste de succes care a mers alaturi de cresterea Chinei. Infiintata in 1996 de catre antreprenorul Xu Jiayin, cunoscut si sub numele de Hui Ka Yan, Evergrande a construit complexe de apartamente care au ajutat la urbanizarea unor mari parti ale tarii exact in momentul in care economia agrara a Chinei a inceput sa imbratiseze capitalismul.
Pe masura ce Evergrande a imprumutat de la banci chineze si de la investitori straini pentru a alimenta o expansiune rapida, a devenit un urias cu mii de filiale. S-a mutat in afaceri precum apa imbuteliata, cresterea porcilor, masini electrice si chiar fotbal profesionist.
Modelul lui Evergrande a fost copiat de alti dezvoltatori, iar imobilele au devenit cea mai mare contributie la cresterea vertiginoasa a Chinei. In 2020, guvernul central si-a indreptat atentia catre datoria care s-a acumulat si a restrans capacitatea companiilor imobiliare de a se imprumuta de la banci. Politica, cunoscuta sub numele de „trei linii rosii”, a impus o limita a cate datorii ar putea avea dezvoltatorii imobiliari si a lasat companii precum Evergrande sa caute numerar si sa apeleze la modalitati mai riscante pentru a evita o criza de numerar.
Evergrande a intensificat o practica industriala de a strange bani prin vanzarea de apartamente inainte de a fi construite. S-a adresat si angajatilor, spunandu-le sa investeasca in imprumuturi pe termen scurt sau sa piarda din bonusuri. Si i-a convins pe cei care cumparasera deja apartamente Evergrande sa cumpere produse de investitii care ofera profituri uriase. Dlui Meng si parintilor sai li sa promis 8 si 9% dobanda la investitiile lor. Au facut bani pe doua dintre ele in 2021, dar pana in anul urmator, platile dobanzilor au incetat cu totul.
Imprumutul intensiv din China a alimentat excesele din alte sectoare: asiguratorii au cumparat hoteluri, iar o companie de divertisment a cumparat un studio de la Hollywood. Toata activitatea economica a facut ca guvernul sa ignore cu usurinta bula care se construia, deoarece companiile, inclusiv Evergrande, ajutau guvernele locale – mai intai cumparand terenuri si apoi construind complexe care au contribuit la cresterea economica care i-au promovat pe politicienii locali.
Acum ca majoritatea acestor companii se afla in cimitirul excesului corporativ, multi se intreaba ce va face Beijingul in continuare.
In randul expertilor din China a aparut un consens ca nu se va intoarce la acele zile de exces. Dar raman intrebari, mai ales pe masura ce perspectivele economice mai ample se intuneca.
„Cand ai 30 de ani de crestere a preturilor, nu exista nicio modalitate de a opri acest proces fara o durere enorma in fiecare parte a economiei”, a spus Michael Pettis, membru senior la Carnegie Endowment for International Peace.
Toti cei care au beneficiat de boom-ul imobiliar — bancile, administratiile locale si gospodariile — au multe in joc. „Intrebarea politica este cine suporta pierderea”, a spus dl Pettis.
Pana acum, guvernul a precizat ca cumparatorii de locuinte nu vor fi victimele socotelii pe piata imobiliara. In ciuda faptului ca a fost neplata, Evergrande a primit permisiunea de catre oficiali sa continue sa construiasca 300.000 de apartamente anul trecut.
Importanta lui Evergrande pentru factorii de decizie politica pare acum a luat sfarsit. In aceasta luna, autoritatile l-au retinut pe fondatorul sau, domnul Xu, sub suspiciunea de ceea ce compania a numit „infractiuni ilegale”. Cativa alti directori de top si angajati ai ramului sau de gestionare a averii au fost luati pentru audieri.
Asigurarea faptului ca apartamentele promise de dezvoltatorii acum neputinciosi vor fi construite va costa intre 55 si 82 de miliarde de dolari, potrivit estimarilor economistilor de la firma financiara japoneza Nomura.
Dar aceiasi dezvoltatori datoreaza multor altor oameni bani. Furnizorii, cum ar fi pictorii, constructorii si brokerii, asteapta peste 390 de miliarde de dolari, dupa o estimare. Creditorii straini care au imprumutat miliarde dezvoltatorilor chinezi se unesc pentru a incerca sa-si recupereze o parte din bani prin planuri complicate de restructurare.
Iar liderii Chinei vor trebui sa cheltuiasca mult mai multi bani pentru a sustine afacerile private si gospodariile, pentru a le incuraja sa cheltuiasca si sa puna economia in miscare, a declarat Bert Hofman, membru onorific al economiei chineze la Asia Society Policy Institute. Acest lucru va insemna transferul mai multor bani in lucruri precum pensiile rurale si cresterea acoperirii asistentei medicale.
„In mod mai larg, trebuie puse in aplicare reforme pentru a gestiona partea cererii a economiei fara a utiliza imobiliare ca parghie”, a spus domnul Hofman.
„Doar cuvintele nu mai sunt suficiente”, a spus el. „Este vorba despre actiuni politice si evenimente vizibile care le-ar oferi oamenilor incredere sa spuna da, exista ceva in asta.”
