Galerie Foto
L-am cunoscut pe domnul Mircea Haitonic târziu, în ultimii ani de viaţă. Dar îmi place să cred că l-am cunoscut bine, fiindcă i-am citit cărţile. De oamenii care scriu te poţi apropia mult mai repede şi mai profund citindu-i. Cum pe pictori îi poţi înţelege privindu-le pânzele, iar pe muzicieni, ascultându-i. Fostul avocat Haitonic – nume rămas celebru în lumea juriştilor timişoreni – a scris trei cărţi: Geneza şi blestemele lui Dumnezeu, Zbor deasupra unui cuib de draci, Iartă-mă, Doamne! Toate au apărut la editura Brumar, pe toate le-am lecturat nu doar cu ochiul rece şi distant al editorului, ci şi cu celălalt, al mai tânărului curios să descopere în mărturisirile unui om ajuns la 80 de ani lucruri care îi pot fi de folos, cuvinte care să-l emoţioneze, întâmplări care să-i dea de gândit. Iar cărţile domnului Haitonic sunt pline de toate astea şi de încă ceva: de credinţă. Dar nu de una plângăcioasă, lipsită de vlagă, tânguită, ci de o credinţă rostită cu voce tare, curajos, cu ochii la cer, nu în pământ. Mircea Haitonic semăna cu Petre Ţuţea. Nu doar la chip, ci şi în tonul scrisului, în înţelepciunea pe care ţi-o tragi, precum o sevă, din ce trăieşti şi din ce citeşti.
Ultima carte a domnului Haitonic a apărut în decembrie 2010 şi poartă un titlu fără echivoc: Iartă-mă, Doamne! Cine o va citi, va vedea cum un om credincios îşi simte sfârşitul vieţii, dar mai ales cum îl aşteaptă. Cine o va citi, va putea cunoaşte mai bine pe cel care, condus astăzi de rude şi de prieteni pe ultimul drum, ne va rămâne în amintire ca un adevărat High-tonic!
