Pe cât de relaxaţi şi prietenoşi par Crin Antonescu şi Victor Ponta când apar în tandem, pe atât de tare le scrâşnesc, de fapt, dinţii. Nu se-aude, dar se vede. E suficient să arunci o privire peste lungul şir de păreri, din ultimul an, al unuia despre celălalt, ca să ai imaginea clară a unui duo contra naturii. Chiar dacă încearcă să oxigeneze apa sfinţită cu care se stropesc între ei când „ies în presă”, experimentul le iese cu bule. Dar nu dragostea i-a adus la aceeaşi masă, ci dorinţa de putere. Nimic mai normal, s-ar spune, dar nu în cor. Cei cărora Uniunea Socială-Liberală le stă în esofag n-au doar portocaliu în cerul gurii, ci chiar săgeţi şi trandafiri. Nu puţini dintre fruntaşii liberali au strâmbat din nas în faţa camerelor de luat vederi când s-a anunţat nunta cu PSD-ul. E şubredă puntea ce urmează a fi trecută anul viitor, dar chiar un soţ atât de drăcos să te însoţească peste ea? Cu toate că numai Adrian Severin n-a votat pentru a împărţi fifty-fifty cu liberalii posturile de conducere din – dacă va fi să fie – viitoarea guvernare, şi în partidul lui Ion Iliescu sunt o mulţime de şefi cărora le cade greu Uniunea. Au dat ei din mână, că-i partid democratic (a subliniat C. Antonescu ironic, la una dintre Antene, duminică seara), dar mai abitir ar pune mâna pe nişte posturi după alegerile din 2012, ar reintra cu poftă „în pâine”. Doar că taman noii lor fraţi le-o vor lua de la gură. Căci e jumi-juma! Istoria recentă a politicii de la noi demonstrează că fracturile în rândul partidelor au apărut nu atât din cauza divergenţelor ideologice, ci, mai degrabă, inaccesibilităţii ciolanului pentru toţi cei care l-au jinduit. Cazul formării UNPR este elocvent. Ar putea părea un scenariu desprinderea unor lideri PSD şi PNL din cele două partide, dacă nu chiar aceştia ar fi dat până acum, în mod public sau pe la colţuri, semne clare. În plus, PDL-ul are tot interesul (şi mecanismele) să încurajeze apariţia unei/unor noi formaţiuni politice, care să ia procentul care să-l/să le ducă în Parlamentul României şi cu care, apoi, să negocieze formarea unei majorităţi. Dar până atunci, merită urmărit cum se strânge, cu aţă dentară, prietenia dintre domnii Ponta şi Antonescu…
