În aprilie 2006, cu câteva zile înainte de a pleca dintre noi, criticul de artă Gyuri Kazar m-a invitat în apartamentul său de lângă Agenţia CFR, de pe Strada Eforie. Era o mare ocazie pentru mine de a vedea câteva dintre cele mai rare desene ale tatălui său, Vasile Kazar, un artist şi un pedagog pe care l-am admirat încă de pe vremea studenţiei, când frecventam clasa lui Ion State, asistentul său. După o vizionare cu mănuşi albe a desenelor făcute de tatăl său, Gyuri mi-a pus în faţă o mapă-manuscris în care se găseau nişte stampe japoneze şi adnotări critice. Manuscrisul era un proiect în curs la care lucra şi care s-a publicat postum sub numele Rolul şi semnificaţia prim-planului în Meisho Edo Hyakkei de Hiroshige.
Gyuri era unul dintre puţinii noştri experţi în artă japoneză, un cercetător asiduu al culturii japoneze care vorbea fluent mai multe limbi, incluzând japoneza şi chineza. Printre desenele lui Hiroshige am remarcat şi una făcută de marele artist Hokusai (1760 –1849). Hokusai, care este cel mai preţuit artist din perioada Edo, a produs un adevărat trade-mark în arta japoneză prin seria sa de stampe numită Thirty-six Views of Mount Fuji. Această serie, care este o imagine a muntelui Fuji în mai multe ipostaze, conţinea şi o stampă, The Great Wave of Kanagawa, despre care criticii de artă de pretutindeni au vărsat tone de cerneală. Marele Val de la Kanagawa este reprezentarea unui val gigantic, produs de un tsunami în apropierea prefecturii Kanagawa. Valul este desenat ameninţător de parcă ar fi un animal cu ghiarele deschise, gata să se prăbuşească peste bărcile sfârmate de care se ţin, cu o ultimă speranţă, pescarii.
Seria lui Hiroshige şi stampa lui Hokusai serveau în fundamentarea teoriei lui Gyuri Kazar despre importanţa prim-planului şi a relaţiei sale cu fundalul în compoziţia stampei japoneze. Gyuri a descoperit anumite detalii pe care ochiul nostru format de cultura europeană le discerne mai puţin. Leonardo Da Vinci a fost şi el fascinat de anatomia valului, sunt cunoscute studiile sale din 1507, “Studies of water Formations,” sau cele ale potopului “Deluge,” dar nici unul dintre ele nu este atât de enigmatic ca valul lui Hokusai. Acest val este în strânsă legătură cu muntele şi acest fapt a fost încifrat de Hokusai în mijlocul marelui val sub care se distinge conturul unui val mai mic, în forma muntelui Fuji care, perspectival, este mai mare decât însuşi muntele ce se vede în fundal.
Aceste amintiri cu Gyuri, în contextul dramatic în care urmăresc la televizor desfăşurarea evenimentelor din Japonia au o semnificaţie deosebită. Marele Val a fost aşteptat de secole în Japonia, se ştia de el, a fost vizualizat în fel şi chip, s-au făcut până şi filme cu el. Unul dintre cele mai recente filme, Hereafter, realizat în 2010 de Clint Eastwood în Hawai, a primit o nominalizare Oscar pentru visual effects. Se pare că am ajuns să trăim paradoxul de a recunoaşte că orice lucru pe care putem să îl imaginăm există. Cum am putea altfel să îl imaginăm? Mintea omului este un odeon în care se împleteşte realitatea de azi cu cea de mâine. Phantasmata nu este decât învelişul în care este împachetată o realitate ce nu a ajuns încă la noi. Marele Val este lacrima vărsată de ochii minţii lui Hokusai pentru a ne preveni de iminenţa dezastrului. Trăim la umbra marelui val de secole şi, totuşi, facem atât de puţin pentru al preveni. Pământul pe care trăim este deprivat pe zi ce trece de armura sa defensivă, este exploatat necruţător de resursele care îi oferă stabilitate şi pace. La asta se adăuga o modelare destructivă a realităţii de către percepţia noastră. Imaginaţia este un mijloc de explorare a necunoscutului. O vorbă spune be careful what you wish for, cause you just might get it. Prin extrapolare aş putea spune că trebuie să fim atenţi la ceea ce ne imaginăm pentru că s-ar putea împlini.
Dacă mâine, Doamne fereşte, vine prognoza că un Tsunami se îndreaptă spre noi, ce am face? Suntem pregătiţi pentru aşa ceva? Singura noastră salvare este să înţelegem că nu putem trăi, gândi sau imagina în izolare. Ne înarmăm pentru eventuale conflicte militare, investim în bombe atomice şi arme de distrugere în masă, şi uităm că sănătatea Pământului şi a conştiinţei umane sunt mai importante pentru supravieţuirea omului decât orice altceva. Avem nevoie de insight şi observanţă. Cel puţin pentru a diferenţia detaliile dintre prim-plan şi fond. Hokusai s-a gândit profund la acest lucru. Nu putea să imagineze catastrofa fără să ne lase perspectiva unei ieşiri din ea. În ciuda furtunii provocate de Marele Val, soarele străluceşte pe cer.
